După plâns [3]
Cristian Fulaș, După plâns (roman), ed. a II-a, Ed. Polirom, Iași, 2019, 252 p.
*
„Ochi hulpavi așteaptă carafele de vin”, p. 129. Poker la Doi Stejari și redactor la Oglinda, pe când avea 16 ani, p. 129; „fără aspect de Auschwitz”, p. 131. Ce-au făcut noii scriitori: „Au apelat la aceleași arme ca și ceilalți, au ieșit la rampă și s‑au lăudat reciproc, [care este] eternul circ al literaturii”, p. 132.
inocuă, p. 133, = nevătămătoare[1]; epi oinopa ponton[2], p. 133; „tot felul de ochi sunt ațintiți asupra lor”, p. 133, prietenoși sau nu; lectura publică cu 6 oameni a fost considerată un eveniment ratat, p. 134; „lumea e rea și meschină cu barzii”, p. 135.
Vrea din nou la munte, pentru că se simte amenințat între oameni, p. 136. Are nevoie de odihnă, p. 136. Își pune problema finalului recuperării, deși nu îl așteaptă nimeni recuperat, p. 137. Ajunge la concluzia că „umbra e lumea” și că „tăcerea e cheia problemei”, p. 137. De aceea a introdus tăcerea peste tot în cărțile sale, pentru ca să nu se explice.
Mirel întreabă: „Să așteptăm moartea scriitorilor pentru a deveni scriitori?”, p. 138. Pentru că noii scriitori „n-au loc” de vechii scriitori. Dar problema nu e că nu pot să scrie din cauza celorlalți, ci că nu au banii și notorietatea lor.
Își dă seama că nu se mai simte bine cu golanii, p. 140. Necomunicarea abisală: „suntem…muți și surzi într‑o lume care nu încetează niciodată să urle, prelung și idiot, despre toate lucrurile cu putință”, p. 141. Dumitru folosește heroină și „privește blând”, p. 143; definiția heroinei e în p. 143.
Se teme, îi e groază, p. 146; „starea lichidă a sentimentelor”, p. 147; „lucrurile serioase fiecare și le ține pentru sine”, p. 149; succesul scriitorului e plin de nefericire, p. 152; primește o carte de la Dan, p. 153; vocea din cap îi spune să plece, p. 153; „e un cartier tras”, p. 155, care trage pe nas, care se droghează.
Mișu l-a învățat să sculpteze, p. 159; „despre iubirile lui întotdeauna neînțelese, ratate, triste”, p. 160; vocea tatălui despre autor, p. 164-171; s-a îmbolnăvit la 6 ani, p. 164; premiant și mergea la Olimpiade, p. 166; a fost în arest, p. 167; se uita cu tatăl său la Mineriade la televizor, p. 168; și-a scos tatăl din Spital la aer înainte ca să moară, p. 171.
Gesturile fricii, p. 172; azimut, p. 172, = unghi[3]; fumează convulsiv, p. 173, după care pleacă cu taxiul la Gară, p. 174. Se desparte de oraș, p. 175; renunță la băutură, p. 175; Ghiță se simte vinovat de faptul că L-a omorât pe Dumnezeu, p. 176. Urcă în tren și e din nou singur, p. 177. I se pare „o uriașă tâmpenie” debutul său în literatură, p. 177.
E sunat de cei de la reabilitare, p. 179; mesajul în limba rusă, p. 180; transliterarea mesajului din rusă, p. 181-182, iar traducerea lui e în p. 182, n. 1; îi scrie lui Lică și îi spune că ajunge la 8, p. 182. „Singurele lucruri de care nu am nevoie acum sunt întrebările”, p. 184. Își propune să iasă din mai mult ca prezentul, pentru întrebări despre trecut și viitor, p. 184-185. Ajunge la concluzia falsă că nu are sentimente și conștiință, p. 185.
Face paragrafări diverse ale paginilor. Are multe pasaje scrise voit fără semne de punctuație. Coboară la Brașov din templu, adică din tren, p. 189. „Lucruri de o simplitate deznădăjduită”, p. 189.
[1] Cf. https://dexonline.ro/definitie/inocuu/definitii.
[2] A se vedea: https://en.wikibooks.org/wiki/Annotations_to_James_Joyce’s_Ulysses/Circe/540.