Cei frumoși și cei buni [1]
Cristian Fulaș, Cei frumoși și cei buni (nuvele), Ed. Polirom, Iași, 2017, 180 p.
*
Conține 5 nuvele și, într-un interviu recent, autorul a mărturisit că va fi singura carte a lui cu texte scurte, pentru că le scrie greu pe cele scurte. Se va dedica romanelor, acum scriind la un roman mai complex ca Ioșca[1].
Nuvela 50 de bani începe în p. 7; „sictirul zâmbetului”, p. 8; femeia care are nevoie de operații estetice la 48 de ani, p. 48; e șefă la birou de 20 de ani, p. 12; „în jurul ei miroase a cadavre și a victorie”, p. 13; ideea falsă că răutatea conduce lumea, p. 13. Bărbatul ei e Pavel, iar ea e Eva, p. 13-14. Bogăția privită ca forță personală, p. 16, când bogăția e cea mai volatilă „forță” a omului.
Porcării importante de gazetar, p. 17, sau când subalternul își amenință șeful cu dezvăluiri, p. 18. Termenii șantajului, p. 18. După ce le aruncă pe toate prin casă pentru moneda de 50 de bani, p. 20-22, „prin ușa băii se naște un monolog”, p. 22. Cei de la Salvare o găsesc într-o baltă de sânge, după ce și-a tăiat venele cu pila de unghii, p. 23.
Peste tot în scrierile sale se fumează, p. 25, aidoma ca în filme. Reclamă la țigări. O sună pe amantă, p. 27. Pentru că vrea să scape de căsnicia care l-a făcut neom, p. 27. Amanta e fosta angajată a soției pe care a concediat-o azi, p. 28. Și în timp ce el se culca cu amanta, soția s-a lovit cu capul de chiuvetă și a murit la Spital, p. 30.
Amanta e Dana, p. 30. Și nuvela se termină cu amanta în brațe, în timp ce îi confirmă medicului de la morgă că cea moartă e soția lui, p. 31.
A doua nuvelă: Agenția, începe în p. 33. Etajul 4, p. 33; agentul și laptopul, p. 34; cei 5 agenți secreți, p. 36; dar, la vedere, agenția secretă trecea una de turism, p. 36.
„au știut să disimuleze adevărul și să îmbrace ura în veșmintele iubirii”, p. 36; și ideea falsă că minciuna te face glorios, p. 36; își lăudau potențialii colaboratori, p. 37; ideea demonică cum că „nimic nu e mai îmbătător decât răul”, p. 39, când adevărata împlinire e binele.
Privirea admirativă a altora, p. 40; dezastrul imprevizibil, p. 41; bărbatul nechemat, p. 42; grupul secret se crede o divinitate, p. 45; „tăcerea trebuie să preceadă și să urmeze vorbirea, dialogul e pur și simplu o interdicție”, p. 46; nu știu care e obiectul, p. 55.
Agenția trăia „o realitate alternativă”, p. 58. Și ea e urmărită de altcineva fără știrea ei, p. 59; „câteva grame de putere”, p. 62; succesul văzut ca boală, p. 63; necunoscutul a intrat în Agenție pretinzând că este tehnician IT, p. 64. Instalează dispozitivul de monitorizare a Agenției, p. 66.
Dar și spionul era un pion în construcția piramidală, p. 68; agentul e dus într-o lume necunoscută, p. 71; acolo aude: „o muzică…apropiată de tăcerea deplină”, p. 72; de unde s-a luat numele cărții: „Noi, cei care coordonăm Rețeaua, suntem cei frumoși și cei buni”, p. 74. Și Agenția trebuie oprită, pentru ca să aleagă alți 4 agenți pentru a „duce mai departe efortul de conservare a umanității”, p. 76.
„cucerise notorietatea prin absență”, p. 80; „era o nouă iluzie, una și mai grandioasă decât prima”, p. 81; bucuria celor 4 după regia celui de-al cincilea, p. 84; i-a lăsat să se bucure în liniște, după care a introdus în sistem programul de pe stick, p. 86, prin care a șters Agenția, p. 86.
A 3-a nuvelă: Liniștea. Începe în p. 87. Ideea că viața e un teatru mut, p. 87; țiuitul lucrurilor, p. 87; ea se întoarce la Spital pentru că nu mai aude, p. 88, și are 58 de ani. De 7 ani e pe patul de moarte, p. 89. În fiecare pat de Spital a mai murit puțin, p. 89. Căzută în baie, p. 90, ca mama lui din Fâșii de rușine. Pentru că e tot ea. Mama bolnavă își folosea privirea ca pe un sfredel, p. 91. E tot paralizată, p. 91, și aici. Și e tot fumătoare, p. 92.
A muncit în străinătate într-o țară din zona euro, p. 94; regretul că nu s-a odihnit ca oamenii, ci a muncit mult, p. 96; în străinătate a îngrijit bătrâne, p. 97; „frica mea de liniște acolo a început, în nopțile alea interminabile când stăteam pe un scaun și ascultam respirația lor, ascultam cum mor și îmi doream să mor și eu”, p. 98. Se referă la femeile pe care le îngrijea și care se aflau în fază terminală.
Dorește să moară, p. 99. Și mama lui mărturisește: noaptea „liniștea e un vârtej întunecat care mă trage înăuntru”, p. 99. Îi e frică, vrea să urle, dar nu poate, p. 99. E conștientă că e ținută în viață pentru ca să își ispășească păcatele, p. 100.
„în ochii voștri…lucește nebunia”, p. 100; mama are încredere în el pentru că știe cum e să fii bolnav, p. 102. În trecut a fost asistentă la Ginecologie, p. 102; femeia își găsea mereu soluția la bărbatul ei, p. 107. Bunica mamei: Viorica, p. 109. Moartea face parte din lucrurile acestei lumi, p. 109, deși depășește cu totul lumea aceasta.
Liniștea singurătății o apăsa, p. 110; cum moare soțul ei, p. 112-113; cumnata ei i-a băgat andreaua în burtă mortului ca să nu se facă strigoi, p. 113. Care e nebunia „religioasă” a oltenilor, dar și a teleormănenilor. Mama își povestește viața fiului ei, adică a autorului, p. 113-114. Și confesiunea fluviu a mamei sale se termină cu ideea că în vise aude tot, p. 115. Nu și în viața reală.
[1] De aici, 3 file audio: https://nesemnate.ro/nevorbite-cu-cristian-fulas/.