Brâncuși. Un studiu asupra sculpturii [1]
Sidney Geist, Brâncuși. Un studiu asupra sculpturii, trad. de Andrei Brezianu, Ed. Meridiane, București, 1973, 198 p. + fotografii cu operele sale.
*
E după ediția a doua, cea din 1967, de la Grossman Publihers. Iar autorul este sculptor și critic de artă american, p. 7, 9. Și el a venit de mai multe ori în România ca să se familiarizeze cu locurile unde a trăit Brâncuși, p. 7. Cartea a apărut în aprilie 1964 la New York, p. 9. Prefața e din 1972, p. 11.
Constantin Brâncuși s-a născut pe 19 februarie 1876 la Hobița, în jud. Gorj, p. 20, și el a mărturisit că viața lui „a fost un șir de fapte minunate”, p. 20. La 11 ani își părăsește familia, p. 20, trăiește la Târgu Jiu din diverse munci umile, iar în 1892 era la Craiova, p. 20. Face Școala de Arte și Meserii, de 3 ani, pe care o termină cu succes în 1898, p. 21. Dulgherie și sculptură, p. 21.
Pleacă la București și se înscrie la Școala Națională de Arte Frumoase, p. 21. Absolvă peste 3 ani cu un studiu anatomic în mărime naturală, p. 21. Călătorește la Viena, p. 21, și mai bine de un an în Europa, în mare parte pe jos, iar în 1904 ajunge la Paris și se înscrie la École des Beaux-Arts, p. 21. Spală vase într-un restaurant și e Cântăreț bisericesc la Paris, p. 21.
În 1906 e lăudat de Rodin, p. 21. În 1907 începe să sculpteze Rugăciunea, p. 22. Expune la New York în 1913, după care la Londra, în același an, p. 22. În 1914 expune la Praga, p. 22. I-a cunoscut pe Modigliani, Matisse, Picasso, p. 23. În 1918 și-a rupt un picior, p. 23. În 1921 vizitează Corsica, p. 24.
Brâncuși considera că „în artă nu există străini”, p. 24. În 1933 el vinde 3 Păsări în văzduh, p. 26. Tot în 1933 expune la New York 58 de sculpturi care cântăreau 24 de tone, p. 26. În noiembrie 1937, Brâncuși e la Târgu Jiu, fiind de față la primele operații de asamblare ale Coloanei fără sfârșit, înaltă de aproape 30 de metri, p. 26.
În același an pleacă în India, p. 26, unde trăiește aproape o lună, p. 27. Aici se împrietenește cu un elefant și lucrează la șlefuirea finală a două Păsări din marmură, p. 27. A fost în Egipt și în Olanda, p. 27. Creează Cocoșul în 1924, p. 27. Adoarme în ziua de 16 martie 1957, la vârsta de 81 de ani, lăsându-și atelierul, prin testament, Franței, p. 27. Și a fost îngropat în Cimitirul Montparnasse[1], p. 27.
Brâncuși a trăit 70 de ani la oraș, p. 28. Iubea florile, era un bun bucătar, bea vin, fuma, nu era deosebit de rezistent și se îmbolnăvea adesea, citea mult și cu pasiune, își fotografia sculpturile, p. 28.
A suferit mult înainte de moarte, p. 29, dar „toți cei care-i călcau pragul au rămas impresionați de sculpturile și atelierul lui, de prezența, de cuvintele și de tăcerea lui”, p. 29. A considerat Sărutul din Cimitirul Montparnasse o revelație, drumul lui spre Damasc, p. 29.
Până a ajuns în Franța n-a mai putut să sculpteze un an și jumătate, p. 34. Un sărut refuzat pare a sta la baza sculpturii Orgoliu, p. 36. Folosea dalta plată și zimțată, p. 41. Rugăciunea a început să o lucreze în 1907 și a expus-o în 1910, p. 43. Când a făcut Cap de fată a spus că e prima lui sculptură cioplită direct în piatră, p. 43. Despre această sculptură, autorul spune că este „o operă de absolută originalitate”, p. 44.
Sărutul are atemporalitate, p. 44. Cumințenia pământului are forța blândeții, p. 45. Pentru Dubla cariatidă a lucrat cu pila pentru a netezi, p. 45-46.
[1] Cum arată mormântul său: https://www.artindex.ro/2014/03/19/unde-se-odihneste-brancusi/.