Brâncuși. Un studiu asupra sculpturii [2]
Sidney Geist, Brâncuși. Un studiu asupra sculpturii, trad. de Andrei Brezianu, Ed. Meridiane, București, 1973, 198 p. + fotografii cu operele sale.
*
Copilul adormit e din marmură și e finisat pe ambele lui laturi și simetric, p. 47. Femeie privind în oglindă e un bust din marmură în mărime naturală, p. 48. Despre care autorul spune că e „sculptura cea mai ambițioasă realizată de Brâncuși” până la acea dată, p. 48.
Făcea mulaje în ghips și bronz, p. 51; Pe Narcis l-a sculptat în alabastru, p. 51. „Sărutul lui Brâncuși e fără îndoială un tur de forță de raționalitate”, p. 51. Sculptează în marmură pe Margit Pogány[1], o artistă tânără maghiară, pe care a cunoscut-o într-o pensiune, p. 52.
Pasărea măiastră e pasărea care i-a arătat drumul lui Făt Frumos. E făcută în marmură albă, p. 52-53. Pentru Prometeu, modelul a fost un român, care a ajuns Doctor, p. 54. Măiastra are 4 versiuni turnate în bronz, p.57. Și orice mulaj din bronz e cu puțin mai mic decât originalul pentru că bronzul se contrage la răcire, p. 58.
A cioplit în lemn două Cariatide, p. 63, dar și pe Fiul risipitor, p. 64. În 1916 a creat Prințesa X, p. 67; Vrăjitoarea e cioplită în lemn, p. 69. Are o sculptură neterminată numită Adam, p. 72. Cioplește în lemn Coloana fără sfârșit, p. 73. Torsul de tânără femeie e din onix, p. 75. În 1920, Brâncuși sculptează o Coloană fără sfârșit pentru grădina lui Eduard Steichen din Voulangis, din împrejurimile Parisului, p. 79.
„Regele regilor e cea mai mare sculptură independentă făcută de Brâncuși[2]”, p. 80. O mână „pare să întruchipeze mai puțin membrul anatomic, cât simțul însuși al mângâierii”, p. 81. Opera Adam și Eva e din 1921, p. 83.
Are o variantă a Sărutului din piatră brună. Lucrată cu dalta, pila și ciocanul, p. 84. Peștele e „făurit de Brâncuși dintr-o lamă de marmură lunguiață, cioplită eliptic și ascuțită la una din extremități”, p. 85.
A făcut o versiune din ghips a Păsării galbene și a pus-o pe un piedestal de marmură, p. 86. În 1923 termină lucrarea Socrate, p. 86. Are un Pește din bronz polizat, p. 89, și altul din marmură albastră, p. 105. Are și o versiune în bronz a Cocoșului, p. 111.
În iunie 1937, Brâncuși vine la Târgu Jiu pentru monumentul închinat Eroilor români, p. 113. Și în parcul din Târgu Jiu el „avea să realizeze prima sa operă de concepție publică”, p. 113. Masa tăcerii și scaunele au fost cioplite în 1938, p. 113. Poarta Sărutului a fost făcută în 1938 de un asistent al lui Brâncuși după desenele sale de 1/ 1, p. 113.
Masa tăcerii are înălțimea de 76 cm și diametrul de 295 cm, p. 113. Scaunele sunt înalte de 55 cm și cu diametrul de 45 de cm, p. 113. Scaunele sunt două jumătăți de portocală, p. 114. Poarta sărutului are înălțimea de 527 cm și lățimea de 658 de cm, p. 114. Și pe ea avem de 20 de ori imaginea sărutului, p. 114. În iulie 1937, Brâncuși merge la Petroșani pentru a începe lucrările Coloanei fără sfârșit, p. 115. Coloana fără sfârșit are 29, 33 metri, p. 116. Și, la început, Coloana a fost „acoperită în 1938 cu un strat de alamă galben-aurie, metalul topit fiind așternut prin împroșcare cu ajutorul unui pistol cu presiune”, p. 116.
În 1966, Coloana a fost acoperită cu un strat de vopsea de bronz, p. 116. El a creat 6 variante ale Cocoșului, p. 126, spunând la un moment dat că el e Cocoșul, p. 127. El e strigătul unei noi lumi.
Începând cu Rugăciunea, în 1907, Brâncuși merge mai departe de influența lui Rodin, p. 129. O spusă a lui Brâncuși: „Când nu mai suntem copii, suntem ca și morți”, p. 131. Când nu ne mai bucurăm și nu mai sperăm ca ei suntem morți.
El își numea sculpturile obiecte, p. 136. Pentru Brâncuși, realul este esența lucrurilor, p. 136. Multe din operele sale dau impresia „de imediat și de întreg”, p. 137. „Pe lângă Platon, Brâncuși mai citea și din alți clasici greci; biblioteca lui cuprindea lucrări de Rabelais, Renan, Panait Istrati, un număr de cărți românești”, p. 138. Avea dicționare în mai multe limbi, 138.
Brâncuși lucra în starea de bucurie, p. 143. Spunea el: „Lozinca mea a fost: totul sau nimic”, p. 147. Pentru că a căutat mereu perfecțiunea în artă.
Simțea că Dumnezeu Se exprimă prin arta lui, p. 147. Tot el a spus: „esteții nutresc aversiune față de biografic”, p. 148. Pentru că arta lor nu le exprimă viața.
După ce a sculptat în piatră, Brâncuși a sculptat în marmură, p. 151. A purtat ochelari și aceștia apar într-o singură fotografie, p. 158. Considera că opera de artă trebuie construită ca o crimă perfectă, p. 159. Lucra foarte repede, executând totul dintr-o singură suflare, după ce le gândise temeinic, p. 160. O altă zicere a sa: „Truda sculptorului e lentă și solitară”, p. 160.
Atelierul lui Brâncuși era făcut expre pentru a fi vizitat, p. 161. A creat ideea de atelier de artist, p. 161. Altă zicere a sa: „Frumusețea e echitatea deplină”, p. 165.
Brâncuși a plecat din România la 27 de ani, p. 173. Către sfârșitul vieții, el spunea că se simte desprins de propriul lui trup, aflându-se cu sufletul său printre lucrurile esențiale, p. 173-174. Avea conștiința faptului că lucrarea sa de la Târgu Jiu, Coloana fără sfârșit, va fi una din minunile lumii, p. 175.
În 1910 a fost la Florența, în 1921 a fost la Milano, Napoli, Praga, Belgia, p. 188. În 1925 a fost în Anglia, iar în 1926 în America, la New York, p. 188. În ianuarie 1938 a fost în Egipt, p. 189. A locuit în 6 locuri la Paris, p. 190. Cu cine a lucrat Brâncuși, p. 190-191. Autorul are 106 cărți la bibliografie, p. 198.
Din p. 201 încep fotografiile personale și reproducerile operelor de artă. Și prima fotografie e Brâncuși la 28 de ani. Cu mustață și barbă, p. 201.
Sărutul, din piatră, din 1907-1908, are 28 de cm, p. 210. Cumințenia pământului, tot din piatră, din 1908, are 50, 5 cm. înălțime, p. 211. Sărutul din Cimitirul parizian, din 1909, din piatră, are 89, 5 cm. înălțime, p. 215.
Regele regilor are 300 de cm. înălțime și e făcută din lemn de stejar, p. 236.
[1] A se vedea: https://www.oszuta.ro/reportaje/iubirea-dincolo-de-granite-constantin-brancusi-si-margit-pogany/.
[2] Aici: https://www.piatraonline.ro/noutati/muzeul-guggenheim-esenta-lucrarilor-lui-constantin-brancusi.