Dincolo de nisipuri [1]
Fănuș Neagu, Dincolo de nisipuri. Povestiri, Ed. Semne, București, 2002, 388 p.
*
Prima povestire se numește: Ningea în Bărăgan, p. 7. Popa Răgălie, p. 7. Chivu Căpălău, când s-a trezit din somn, „a dat iar pe gât o moșoaică de vin”, p. 7. Iar moșoaica e oala de lut[1]. Nadoleanca era la bucătărie, p. 8, și era „bătrână, mărunțică, groasă, cu fața tuciurie”, p. 8, iar în vârful nasului avea „un neg cât bobul de fasole”, p. 8. Dar pe bătrânul Căpălău „îl râma la inimă să facă scandal”, p. 8.
Pentru ca să taie curcanul, două săptămâni l-au îndopat cu grăunțe și mămăligă caldă, p. 9. Babalete avea urechile „cât foaia de lipan, [de] nu-i încăpeau în căciulă”, p. 9. Babalete e porecla, că pe el îl cheamă Niță, p. 10.
Vraniță, p. 10, = poartă de scânduri sau de nuiele împletite[2]. Îl uluiește îndrăzneala și sângele rece ale nurorii sale, p. 12. Chinuirea câinilor sau darea lor în jujău[3], p. 13. În paralel cu baterea femeii pentru a o cuminți, p. 15. O numește pe noră paceaură[4].
Îl pune pe fiul lui să o facă pilaf pe nevasta sa, p. 16, adică să o bată foarte tare. Onică o sărută pe Vica, pe cea adusă pentru fratele lui, 19. Iar tatăl lui vrea să îl căsătorească cu fata lui Lache Trufașu, p. 20.
„Țipă carnea pe ea”, p. 22. Cu sensul că are nevoie de sex. Strigarea olelie, p. 23, de la lăsatul secului. Când se strigau fetele nemăritate, p. 23. „Ce-are fata lui Ghisas?/ Are muci, daʼ n-are nas”, p. 24.
Vica și-a părăsit potențialul soț, p. 26. Iar Onică, amantul ei, a plecat după ea la gară, p. 26.
A doua povestire: Tutunul, p. 27. Luș, p. 27. Didinei îi spuneau Turcoaica pentru că bea cafele, p. 27; dârlău, p. 28, = flăcău[5]. Titi Torofleacă, p. 29. Ascultarea de cei bătrâni, p. 29. Amintindu-și de coana Vărasca, femeia se roagă: „Dumnezeu s-o odihnească-n pace blândă!”, p. 29.
Frații care își fac necazuri reciproc, p. 30. Băiatul era „ros de dorul ei”, p. 31, al vecinei sale. Și era „chinuit de îndoială”, p. 31, din cauza ei. Agud, p. 31, = dud[6]. Gutuile puse la păstrare sub șură, p. 32. Tutunul e în pod și trebuie dat jos, p. 34. Astâmpăratul de pe lume, p. 35, = moarte.
Băutul din damigeană, p. 37. Ard tutunul, p. 40. Și pentru Luș, care se aștepta să primească bani pentru el, asta a fost „cea dintâi suferință adevărată”, p. 41.
[1] Cf. https://dexonline.ro/definitie/moșoaică.
[2] Cf. https://dexonline.ro/definitie/vraniță.
[3] Cf. https://dexonline.ro/definitie/jujeu.
[4] A se vedea: https://dexonline.ro/definitie/paceaură.