Imnul Acatist. Comentariu teologic [6]
Pe Născătoarea de Dumnezeu o lăudăm cu toții ca pe un templu însuflețit [ὡς ἔμψυχον ναόν]. Ca pe o biserică vie a lui Dumnezeu. Pentru că Domnul a locuit în pântecele său. Și El a sfințit-o și a slăvit-o pe Maica Lui și ne-a învățat pe toți să o slăvim teologic. De aceea, noi o considerăm cortul [σκηνὴ] lui Dumnezeu Cuvântul. O considerăm Sfânta cea mai mare [μείζων] decât toți Sfinții Lui. Ea este chivotul cel poleit cu Duhul lui Dumnezeu, adică cea plină de slava Lui. Stăpâna noastră e comoara vieții celei duhovnicești. Ea este diadema cea cinstită [τίμιον διάδημα] a Împăraților celor evlavioși și lauda cea cinstită [καύχημα σεβάσμιον] a Preoților celor cuvioși. Pentru că nădăjduiesc fără îndoială în ajutorul ei de Maică a Stăpânului nostru.
Născătoarea de Dumnezeu este turnul cel neclintit al Bisericii [τῆς Ἐκκλησίας ὁ ἀσάλευτος πύργος]. Turnul sfințeniei și al credinței celei neîndoielnice. Ea este zidul cel nebiruit al Împărăției [τῆς Βασιλείας τὸ ἀπόρθητον τεῖχος] lui Dumnezeu. Pentru că nu s-a despărțit și nu se desparte niciodată de Dumnezeu. Și ne întărește și pe noi să biruim neîncetat și să moștenim Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu.
De aceea, ea este cea prin care ridicăm biruințele cele duhovnicești, căci ea este cea prin care cad vrăjmașii noștri cei sufletești, adică demonii. Stăpâna noastră este vindecarea [θεραπεία] trupului nostru și mântuirea [σωτηρία] sufletului nostru. Și vindecarea trupului nu exclude mântuirea sufletului, pentru că reala mântuire a omului e în integralitatea sa.
Ultimul condac al Acatistului o numește pe Născătoarea de Dumnezeu Maică atotlăudată. Atotcinstită de Îngeri și de oameni. Pentru că ea ni L-a născut nouă pe Cuvântul Cel Preasfânt. Și Acatistul nostru este darul [προσφοράν] nostru către Stăpâna noastră, pentru ca ea să ne izbăvească pe noi de toată nenorocirea [συμφορᾶς], de toată reaua întâmplare de acum, și să ne răscumpere de la pedepsele cele viitoare, cu referire la chinurile cele veșnice ale Iadului. Și pe toate acestea le împlinește prin rugăciunile sale cele preasfinte pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Ultimul cuvânt al Acatistului este Ἀλληλούια. Și transliterarea lui corectă este Alliluia, așa cum am arătat în traducerea Psaltirii.