Predică la Înălțarea Domnului [2024]

12 iunie, 2024 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș Leave a comment

Hristos S-a înălțat!

Iubiții mei[1],

când Domnul știa că a venit vremea să Se înalțe la cer cu umanitatea Sa cea transfigurată, El i-a dus pe Sfinții Apostoli, fiind și Născătoarea de Dumnezeu dimpreună cu ei, pe Muntele Măslinilor[2]. Și acolo, pe Muntele Măslinilor, El S-a înălțat în slava Sa[3], după cum ne spune troparul praznicului. În slava Sa cea veșnică, la 40 de zile după Învierea Sa[4]. Și până azi creștinii ating și sărută cu evlavie stânca de pe care Domnul S-a înălțat la cer[5], care azi e sub administrație musulmană. Însă aici, pe Muntele Măslinilor, Domnul i-a învățat pe Apostolii Săi și rugăciunea Tatăl nostru[6]. Pentru că rugăciunea e adevărata înălțare a omului, e adevărata lui transfigurare, e îndumnezeirea lui continuă. Căci cei care se schimbă neîncetat duhovnicește, aceia se schimbă prin rugăciune, prin slava lui Dumnezeu care ne umple pe noi atunci când ne rugăm Lui.

Muntele Măslinilor are 730 de metri și e cel mai înalt munte din împrejurimile Ierusalimului[7]. Muntele Taborului, unde Domnul S-a transfigurat, are 575 de metri și se află în sudul Galileei[8]. Însă, dacă pe Muntele Măslinilor sau pe Muntele Eleonului[9], Domnul ne-a învățat să ne rugăm lui Dumnezeu, pe Muntele Taborului El ne-a arătat unde ne duce rugăciunea curată, continuă, duhovnicească: la vederea lui Dumnezeu în slava Lui.

Pentru că Domnul S-a înălțat în slava Lui cu umanitatea Sa cea îndumnezeită, pentru ca să coboare în inima noastră, a celor care ne rugăm Lui, prin slava Sa. El S-a înălțat nu pentru ca să renunțe la noi, nu pentru ca să Se depărteze de noi pentru totdeauna, ci pentru ca să fie cu noi duhovnicește, să fie cu noi în adâncul nostru. De aceea, așa după cum le-a spus lor, Apostolilor Lui, El ne spune și nouă: „Nu Mă voi despărți de voi [Οὐ χωρίζομαι ὑμῶν]! Eu sunt cu voi și nimeni [nu este] împotriva voastră [Ἐγώ εἰμι μεθʼ ὑμῶν καὶ οὐδεὶς καθʼ ὑμῶν]!”[10].

Și prezența Lui cu noi e interioară, e simțită de noi, e trăită de noi în mod deplin. Pentru că, prin slava Lui, Domnul e prezent în noi, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, și ne călăuzește mereu în viața noastră cu El. Și dacă El e cu noi, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, dacă Dumnezeu e cu noi, nimeni nu poate fi împotriva noastră. Pentru că El este sprijinul nostru cel adevărat, Cel care ne întărește pe noi în viața cea dumnezeiască.

De aceea, perspectiva deistă asupra lui Dumnezeu[11] sau prezentarea lui Dumnezeu ca retras din lume, ca depărtat de lumea pe care a creat-o, nu are nimic de-a face cu realitatea. Pentru că Dumnezeu e prezent în lume prin slava Lui și e mereu cu noi și în noi, pentru că Îl simțim pe El, pe Dumnezeul Cel viu în noi înșine, atâta timp cât trăim împreună cu El. Dar Îl simțim pe El în noi și cu noi, pentru că trăim în Biserica slavei Sale, unde noi ne umplem neîncetat de slava Lui.

Însă, cei care nu sunt membri ai Bisericii sau sunt membri ai ei, dar nu vin mereu la Biserică pentru ca să se umple de slava Lui, nu Îl simt pe Dumnezeu în ei, pentru că slava Lui nu e în ei. Și dacă slava Lui nu e în ei, de aceea și-L închipuie pe Dumnezeu ca „departe” de ei sau „absent” din viața lor și spun tot felul de neadevăruri, de hule la adresa Lui. Pentru că toate hulele și prostiile spuse despre Dumnezeu vin din necunoașterea Lui, din faptul că nu trăiesc împreună cu El. Căci pe cei ai Lui, El îi învață neîncetat. Îi învață neîncetat tainele Lui cele dumnezeiești. Dar cei care stau departe de El, care nu au intimitate cu El, fantazează tot felul de lucruri despre El, pentru că nu trăiesc cu El.

Până la Înălțarea Lui la cer, Domnul li S-a arătat Sfinților Lui Apostoli „din când în când…înfățișându-le și mai lămurit Învierea”[12] Lui. Li S-a arătat lor, pentru ca aceștia să vadă cum arată umanitatea Sa cea îndumnezeită, cea plină de slava Lui. Pentru că trebuia să fie încredințați cu totul despre El, despre El Cel viu, Care a înviat din morți a treia zi. Și mai înainte de a Se înălța, El „le-a făgăduit multe despre cele privitoare la Împărăția lui Dumnezeu [și] le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să rămână acolo, așteptând venirea Preasfântului Duh. Căci trebuia să fie botezați și în Duhul, căci mai înainte nu fuseseră botezați decât numai în apă, de Ioan[nis]”[13] Botezătorul.

Și când Domnul vorbea despre slava [τὴν δόξαν] pe care I-a dat-o Tatăl și pe care o are în comun cu Tatăl și cu Duhul și care face una Biserica Lui [In. 17, 22, BYZ], El le vorbea despre „făgăduința Tatălui [τὴν ἐπαγγελίαν τοῦ Πατρός]”[Lc. 24, 49, BYZ] sau despre puterea [δύναμιν] cu care ei vor fi îmbrăcați dintru înălțime [Ibidem], dintru înălțimea lui Dumnezeu. Adică despre slava Duhului Sfânt pe care o vor primi la Cincizecime.

Căci după 10 zile de la Înălțarea Lui la cer, Sfinții Apostoli și cei dimpreună cu ei, care crezuseră în Domnul, „au fost umpluți toți de Duhul Sfânt [ἐπλήσθησαν ἅπαντες Πνεύματος Ἁγίου]” [F. Ap. 2, 4, BYZ], adică de slava Lui cea veșnică. Pentru că Duhul vine acolo unde se crede în Hristos, unde e mărturisit Hristos ca Fiul Tatălui și unde toți se închină Dumnezeului nostru treimic, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh Dumnezeu.

Iar noi, la orice Slujbă și rugăciune a Bisericii cerem același lucru: Să vină slava Lui în noi! Pentru că venirea slavei Lui celei dumnezeiești în noi înseamnă venirea lui Dumnezeu în noi, ca să locuiască mereu cu noi. Și prin aceasta, noi ne facem biserici vii ale lui Dumnezeu, pentru că El vine și locuiește în noi și este cu noi tot timpul și ne învață pe noi cele ale Sale.

Și la Înălțarea Lui s-au împlinit aceste preasfinte cuvinte ale Sale: „Ieșit-am din Tatăl și am venit întru lume; iarăși las lumea și merg către Tatăl” [In. 16, 28, BYZ]. Am ieșit din Tatăl prin naștere veșnică și am venit în lume, întrupându-Mă, trimis fiind de Tatăl. Și acum lasă lumea și merge la Tatăl, dar nu pentru a o părăsi definitiv, ci pentru a coborî, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul, în tot omul cel credincios al lui Dumnezeu. Și iarăși se împlinesc și aceste dumnezeiești cuvinte ale Sale: „Vă este de folos vouă ca Eu să Mă duc [la Tatăl]; căci dacă Eu nu am să Mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă am să Mă duc, Îl voi trimite pe El la voi [πέμψω Αὐτὸν πρὸς ὑμᾶς]” [In. 16, 7, BYZ].

Ducerea Lui la Tatăl este Înălțarea Lui la cer [Lc. 24, 51, BYZ]. Iar Sfântul Evanghelist Marcos ne spune că El „a fost înălțat întru cer și a șezut [în] cele de-a dreapta ale lui Dumnezeu [ἀνελήφθη εἰς τὸν οὐρανόν καὶ ἐκάθισεν ἐκ δεξιῶν τοῦ Θεοῦ]” [Mc. 16, 19, BYZ]. Și prin cele de-a dreapta ale lui Dumnezeu ni se indică faptul că El s-a înălțat în sânul Treimii cu umanitatea Sa cea cu totul îndumnezeită. Și astfel am fost împăcați cu Dumnezeu prin Mântuitorul nostru Iisus Hristos[14] și am reprimit slava Lui, pe aceea cu care fuseserăm îmbrăcați la zidirea noastră de către El. Căci noi am fost creați cu totul curați, cu totul frumoși, cu totul plini de slava Lui. Și noi am căzut din slava Lui prin păcat, iar, prin pocăință și prin credința în Dumnezeul mântuirii noastre, noi reprimim slava Lui, cea care ne îndumnezeiește pe noi.

De aceea, iubiții mei, adevărata înălțare a omului nu e prin trufie, nu e prin nesimțire, ci e prin smerenie și prin umplerea de toată umilința cea dumnezeiască. „Că[ci] tot cel care se înalță pe sine va fi smerit [Ὅτι πᾶς ὁ ὑψῶν ἑαυτὸν ταπεινωθήσεται][de către Dumnezeu] și cel care se smerește pe sine va fi înălțat [καὶ ὁ ταπεινῶν ἑαυτὸν ὑψωθήσεται][de către El]” [Lc. 14, 11, BYZ]. Cel care se trufește, care crede că n-are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, va fi smerit de către El, va fi adus la conștientizarea de sine. Însă, acesta, dacă se smerește pe sine, dacă se vede cu adevărat, El e înălțat duhovnicește de către Dumnezeu, e înălțat să simtă și să vadă și să înțeleagă cele dumnezeiești.

Căci Dumnezeu Se uită mereu la ce facem acum, în clipa de față. Ce am făcut ieri, dacă ne-am pocăit pentru toate, au rămas în urmă. Dar ce facem azi e mântuirea noastră. Și în fiecare clipă ne lucrăm mântuirea noastră, ne-o lucrăm cu atenție și cu frică de Dumnezeu, pentru că El este Viața noastră. Și doar cu ajutorul Lui biruim, doar cu El suntem puternici, doar cu El învingem toate.

Însă tot azi e și Ziua Eroilor, sărbătoarea națională a tuturor românilor[15], în care îi pomenim liturgic pe toți cei care s-au jertfit pentru Biserica, pentru țara, pentru neamul și pentru limba noastră. Căci au uitat de ei înșiși pentru un scop înalt, nobil: pentru libertatea și demnitatea noastră, a celor din viitor.

De aceea, noi ne înălțăm azi spre Dumnezeu în limba română și pe pământ românesc, pentru că ei au murit pentru noi. Și noi trăim cu responsabilitatea aceasta sfântă, dumnezeiască, să le ducem scopul nobil mai departe, păzind Biserica, pământul, neamul și limba noastră. Și păzim Biserica prin aceea că suntem mădulare vii ale ei. Și ne păzim pământul prin aceea că rămânem aici, ca să trăim și să ne sfințim aici, pe pământ românesc. Și păzim neamul nostru prin aceea că îl continuăm și îl ferim de orice alterare eretică și ideologică. Și ne păzim limba română prin aceea că vorbim, slujim și creăm în perimetrul ei.

Pentru că jertfa lor, a părinților și a fraților noștri din trecut, e mereu vie și lucrătoare în viața noastră, pentru că nu au murit în zadar. Ei ne-au lăsat comorile vii ale vieții noastre, adică Biserica, țara, neamul, limba, modul nostru de-a fi. Și le suntem recunoscători și ne rugăm mereu pentru ei în slujirea sfântă a Bisericii, pentru că vrem să fim împreună în Împărăția lui Dumnezeu.

Și Parastasul pe care avem să îl facem imediat pentru ei e tocmai punerea lor continuă înaintea lui Dumnezeu. E dorința noastră sfântă ca El să coboare și în ei, cât și în noi, slava Lui, ca să ne mântuie pe toți. Amin!

[1] Începută la 7. 45, în zi de luni, pe 10 iunie 2024. Soare, 22 de grade, vânt de 3 km/ h.

[2] Penticostar, Ed. IBMBOR, București, 1999, p. 255.

[3] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/3611/sxsaintinfo.aspx.

[4] Penticostar, ed. cit., p. 255.

[5] În imagini: https://doxologia.ro/foto-locul-inaltarii-domnului-de-pe-muntele-maslinilor.

[6] Cf. https://ro.jerusalem-patriarchate.info/locuri-sfinte-de-pelerinaj/muntele-maslinilor-eleon/. [7] Ibidem.

[8] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_Tabor.

[9] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_Măslinilor.

[10] Sfârșitul Icosului, cf. https://glt.goarch.org/texts/Pen/p39.html.

[11] A se vedea: https://ro.orthodoxwiki.org/Deism și http://bazelefilozofiei.blogspot.com/2015/03/deismul.html.

[12] Penticostar, ed. cit., p. 255. [13] Ibidem. [14] Ibidem.

[15] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_Eroilor.