Minunata lume nouă [2]

Aldous Huxley, Minunata lume nouă, ediția a III-a, traducere și note de Suzana și Andrei Bantaș, Ed. Polirom, 2011.

*

Copiilor de 8 luni din casta Delta li se provoacă traume, prin șocuri electrice, pentru a fi învățați să urască natura și cărțile, p. 24-28; „peisajele au un defect foarte grav: sunt gratuite. Dragostea de natură nu dă de lucru fabricilor. S-a luat atunci hotărârea de a se interzice dragostea de natură, cel puțin în rândurile castelor de jos”, p. 28.

„A fost odată ca niciodată, pe când Domnul Nostru Henry Ford mai sălășluia încă pe pământ”…, p. 28.

Franceza, germana, poloneza…sunt limbi moarte. Iar concepte precum părinți, mamă, tată sunt „obscenități” ale trecutului, când copiii se nășteau și erau „crescuți de părinți și nu în Centrele de Condiționare ale Statelor Unite ale Lumii”, p. 29-30.

Hipnopedia: educația în timp ce copiii dorm, prin repetarea unor texte. Iar copiii Beta sunt educați să-i disprețuiască pe cei din castele inferioare, p. 33.

Băiatul care nu vrea să joace „jocuri erotice obișnuite”, p. 36, cu o fată numită Polly Troțki, p. 37.

„Foarte multă vreme înaintea Erei Domnului Nostru Ford și chiar și vreo câteva generații după aceea, jocurile erotice între copii fuseseră considerate drept ceva anormal (studenții începură să râdă în hohote) și nu numai anormal, ci de-a dreptul imoral (vai, nu se poate!), fiind, prin urmare, interzise cu desăvârșire. Pe fețele ascultătorilor se iviră zâmbete neîncrezătoare, chiar uluite. Cum adică, bieților copilași nu li se dădea voie să se distreze? Era cu neputință să accepți o asemenea idee”, p. 37.

Și ceea ce Huxley în 1932 prezenta ca o utopie aberantă a unui viitor dement este, în parte, o realitate în prezentul nostru, pentru că jocurile erotice între copii sunt nu numi îngăduite, ci chiar încurajate și promovate în anumite state.

„Forditatea sa Mustafa Mond”, „Controlorul Principal pentru întreaga Europă Occidentală! Unul dintre cei zece Controlori Mondiali”, p. 39. „Istoria e doar gargară”, ibidem.

„vechi cărți interzise”, p. 40. A avea o mamă, un tată sau un cămin devenise ceva detestabil și inimaginabil, 41. „cele două miliarde de locuitori ai planetei nu aveau în total decât zece mii de nume”, ibidem.

Detaliile obișnuite ale vieții de familie par abominabile personajelor, p. 42-43. Iar ceea ce vrea autorul să spună este că ideologiile, oricât de nefirești sau demente, îi pot convinge pe unii să le accepte și chiar să le îmbrățișeze cu fanatism. Oamenii se autoconving că ceea ce li se impune să creadă este adevărul, chiar dacă în adâncul conștiinței lor știu că nu e așa.

Lenina „se întorcea de la vibromasaj ca o perlă luminată dinăuntru, strălucind trandafiriu”, p. 43.

Onomastica (Lenina, Troțki) trimite la comunism, deși autorul vorbește de o dictatură bazată pe o filosofie pur occidentală.

Ford a fost primul care a dezvăluit „primejdiile înfiorătoare ale vieții de familie. Lumea era plină de tați – deci sufocată de mizerie; plină de mame – deci chinuită de tot soiul de perversiuni de la sadism până la castitate; plină de frați, surori, unchi, mătuși – deci deformată de nebunie și sinucideri”, p. 44.

Infirmiera Lenina Crowne era de 4 luni cu Henry Foster, Directorul Centrului de Incubație și Condiționare, p. 46.