Predică la Duminica Cincizecimii [2024]
Iubiții mei[1],
oamenii duhovnicești sunt oamenii plini de Duhul lui Dumnezeu. Și toți creștinii ar trebui să fie plini de Duhul lui Dumnezeu, adică să fie duhovnicești, să fie oameni sfinți, pentru că a fi plin de Duhul Sfânt înseamnă a fi plin de slava cea veșnică și îndumnezeitoare a Dumnezeului nostru treimic. Și când ești plin de slava lui Dumnezeu, atunci simți cum slava Lui izvorăște neîncetat în tine, cum te umple neîncetat, cum ești plin de multă bucurie și pace și veselie dumnezeiască, pentru că slava Lui în tine înseamnă prezența lui Dumnezeu în tine. Și cine e purtător de har, acela e purtător de Dumnezeu, pentru că harul sau slava Lui e prezența Lui în noi înșine.
Și vedenia cea mare, pe care au avut-o Sfinții Apostoli în ziua Cincizecimii, ne-au lăsat-o moștenire și nouă în F. Ap. 2, 2-4, BYZ: „Și s-a făcut fără veste din cer sunetul ca aducând suflare puternică [Καὶ ἐγένετο ἄφνω ἐκ τοῦ οὐρανοῦ ἦχος ὥσπερ φερομένης πνοῆς βιαίας] și a umplut toată casa unde erau șezând [καὶ ἐπλήρωσεν ὅλον τὸν οἶκον οὗ ἦσαν καθήμενοι]. Și li s-au arătat lor [Καὶ ὤφθησαν αὐτοῖς], împărțindu-se [διαμεριζόμεναι], limbile ca de foc [γλῶσσαι ὡσεὶ πυρός], și a șezut în fiecare [dintre] ei [ἐκάθισέν τε ἐφ᾽ ἕνα ἕκαστον αὐτῶν]. Și au fost umpluți toți de Duhul Sfânt [Καὶ ἐπλήσθησαν ἅπαντες Πνεύματος Ἁγίου] și au început a grăi [în] alte limbi [καὶ ἤρξαντο λαλεῖν ἑτέραις γλώσσαις], precum Duhul le dădea lor să vorbească [καθὼς τὸ Πνεῦμα ἐδίδου αὐτοῖς ἀποφθέγγεσθαι]”.
Și ei au fost umpluți de Duhul Sfânt, fiecare în parte și toți la un loc, pentru că Biserica e comuniunea sfântă a Sfinților lui Dumnezeu. Și în Biserica Lui fiecare e curățit, luminat și sfințit de Dumnezeu prin Dumnezeiescul Botez și prin toată slujirea cea dumnezeiască a Bisericii, pentru că harul lui Dumnezeu este respirația continuă a creștinului. Și cine rămâne în harul Lui, adică cine îl lucrează neîncetat, cine face voia lui Dumnezeu ajutat de harul Său, acela e purtător de har. Pentru că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Dumnezeul nostru treimic, e în fiecare credincios pe care îl botează prin harul Său.
Ierarhia Bisericii dăruie celor credincioși harul lui Dumnezeu prin toată slujirea sa, pentru că ea îl primește de la Dumnezeu neîncetat, iar credincioșii se umplu de harul lui Dumnezeu neîncetat. Și Slujitorii, cât și credincioșii Bisericii sunt plini de Duhul Sfânt sau de slava lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu Își revarsă slava Lui neîncetat în Biserica Sa. Așa că experiența harului sau a slavei lui Dumnezeu sau a Duhului Sfânt e o experiență cotidiană și comună tuturor celor credincioși și nu una extraordinară, insolită, excepțională.
Cine vine la Biserică se umple de slava lui Dumnezeu, de viața Lui în mod neîncetat. Cine vine plin de teologie și de asceză și de mărturisirea păcatelor pentru a se împărtăși neîncetat cu Domnul, acela se umple neîncetat de slava Lui. Pentru că viața Bisericii e viața lui Dumnezeu și viața lui Dumnezeu ni se împărtășește neîncetat pentru ca noi să fim vii, să fim vii duhovnicește.
De aceea, dacă cineva vine, vine și tot vine la Biserică, dar nu simte nicio mișcare dumnezeiască în el, nu e de vină Biserica și nici venitul la Biserică, ci împietrirea inimii sale. Multa teologie te smerește, te aduce cu picioarele pe pământ, te învață ce să faci cu tine, cu viața ta. Trebuie să ucenicești la Sfinții lui Dumnezeu ca să găsești calea către Viață, către Dumnezeu. Pentru că mersul la Biserică e mers teologic, e mers pentru a vorbi cu Dumnezeu, pentru a ne umple de slava Lui și nu pentru a ne da în spectacol.
Unii se duc la Bibliotecă pentru ca să citească o carte, pe când alții se duc pentru ca să devoreze sute de cărți și să scoată cărți din experiența lor de viață și de gândire. Unii vin la Biserică pentru ca să mănânce colivă, pentru ca să cânte la strană, pentru ca să stea la Slujbă, pe când alții vin pentru ca să se îndumnezeiască neîncetat, pentru ca să trăiască veșnic cu Dumnezeu. Și cu cât vii cu dorințe abisale, cu atât te faci mai abisal. Pentru că tu însuți devii bibliotecă vie, tu însuți devii purtător de Dumnezeu, tu însuți devii Sfântul Lui, pentru că El Se revelează celor care Îl vor pe El mai presus de orice altceva.
Luni, la Dumnezeiescul Maslu, m-am umplut din destul de slava Lui și de curățire și de vindecare dumnezeiască. În uleiul de pe masă a coborât slava Lui, pentru ca ea să ajungă în noi și să rămână în noi și să ne curățească și să ne lumineze și să ne sfințească neîncetat. Când sfințesc apa Botezului, simt și văd cum coboară slava Lui în apă și apoi în cel botezat. Când slujesc Dumnezeiasca Liturghie, simt și văd cum se coboară slava Lui în pâinea, vinul și apa Potirului, pentru ca să Îl avem pe Însuși Domnul în mijlocul nostru. Și El, coborând smerit în mijlocul nostru, El, Cel pururea viu, Se lasă mâncat de noi, pentru ca să rămână în noi și să fie mereu cu noi, păcătoșii și nevrednicii robi ai Săi. Când spovedesc, văd cum harul lui Dumnezeu se coboară în om și îl curățește de păcate.
Pentru că toate sunt deschise, toate sunt explicite, toate sunt clare pentru cel care trăiește cu Dumnezeu. Și Dumnezeu nu Se ascunde de om, pentru că El dorește ca toți să fim intimii Lui și El să ne reveleze toate ale Sale, pe măsura noastră și spre mântuirea noastră. Pentru că orice luminare e pentru mântuirea noastră și o înțelegem când suntem pregătiți pentru ea. Când ajungem la vârsta înțelegerii ei.
Domnul S-a înălțat la cer pentru ca să-Și ducă umanitatea Sa în Treime și pentru ca Dumnezeu să Se împace cu omul, cu întreaga umanitate. Și Dumnezeu Și-a revărsat slava Lui în cei credincioși la Cincizecime, pentru că oricine crede în El poate primi slava Lui. Iar Cincizecimea Bisericii, pentru Sfinții Apostoli și cei dimpreună cu ei, a fost o vedenie în care ei au primit slava Lui cea veșnică. Tocmai de aceea, orice cunoaștere duhovnicească a noastră e în urma unei simțiri dumnezeiești, a unei luminări dumnezeiești, a unei vedenii dumnezeiești sau a unei minuni dumnezeiești.
Ca și atunci, la începutul existenței Bisericii, și acum lucrurile stau la fel, sunt la fel de dumnezeiești: Dumnezeu ni le arată mereu pe cele ale Sale. El ni Se revelează nouă continuu, pentru că avem nevoie continuu de revelările Lui în mântuirea noastră. Și tot lucrul cel bun pe care îl înțelegem în viața noastră e darul lui Dumnezeu, e revelarea Lui pentru mântuirea noastră. Căci El ne învață cele ale Sale, El ne ajută să ne curățim mereu de păcatele noastre, El ne luminează neîncetat, El ne sfințește în mod continuu, pentru că este în noi și cu noi pururea.
Și oamenii duhovnicești sunt icoane vii, dumnezeiești, călătoare printre noi, sunt bibliotecile teologice cele vii ale lui Dumnezeu, pentru că ei sunt plini de teologia Lui, de simțirea Lui, de luminările Lui, de vederile Lui, de minunile Lui, de frumusețea Lui cea copleșitoare. Și când vorbim cu ei și când ne lăsăm povățuiți de ei, Însuși Dumnezeu ne vorbește nouă prin ei, pentru că ne învață în mod pragmatic voia Lui cu noi.
Cine citește cărți trebuie să le mărunțească, să le sintetizeze, să le metabolizeze. Cărțile devin una cu tine în timp, dar, în același timp, experiența duhovnicească înseamnă multă acumulare de întâlnire vie cu Dumnezeu. În mod pragmatic, dar și prin lectură, voia lui Dumnezeu are multe falduri în noi. Căci noi învățăm, știm, avem în noi multe detalii despre cum lucrează Dumnezeu în viața noastră și despre cum ne schimbă El neîncetat. Și teologia vie, teologia care se primește din gura celui duhovnicesc, este un vin tare, un vin lăsat să se maturizeze în ani la rând. Însă vinul real e vinul vechi, e vinul cu multă greutate. Cel nou e încă nefiert deplin. E nevoie de multe încercări, de multe dureri, de multă asceză, de multă gândire pentru vinul cel tare și vechi al teologiei dumnezeiești. Pentru că reala teologie e experiența îndumnezeirii și nu un discurs teologic fără finalitate.
La Cincizecime, Dumnezeieștii Apostoli, împreună cu întreaga comunitate creștină, care se aflau împreună, la rugăciune, au fost umpluți de Duhul Sfânt. Fiecare și toți la un loc au fost umpluți de Duhul lui Dumnezeu, de slava Lui cea veșnică, care coboară de la Tatăl, prin Fiul, întru Duhul Sfânt și ni se împărtășește nouă, celor credincioși Lui. Dar ei nu au fost umpluți doar atunci de harul Său, ci neîncetat de atunci încolo. Pentru că și noi, nu doar la Botezul nostru sacramental ne-am umplut de Duhul Sfânt, ci neîncetat ne umplem în Biserica Lui. Căci, deși avem în noi slava Lui, noi o cerem neîncetat, pentru ca niciodată să nu se ia de la noi simțirea slavei Lui din noi înșine.
Și ceea ce au făcut Sfinții Apostoli și Sfinții Mucenici și Sfinții Ierarhi și Sfinții Mărturisitori putem face și noi, oricare dintre noi. Pentru că fiecare creștin în parte e chemat să Îi slujească lui Dumnezeu și să slujească întregii Biserici și întregii umanități. Fiecare, din poziția noastră eclesială, trebuie să credem în El, să Îi slujim Lui, să Îl propovăduim neîncetat pe El, să ne sfințim neîncetat în relație cu El. Căci aportul fiecăruia e important, pentru că fiecare e unic în istoria umanității și nimeni nu poate să facă ceea ce poate să facă el.
De aceea, deși caractere diferite, Sfinții Apostoli și Sfinții Ierarhi și Sfinții Mucenici și Sfinții Mărturisitori ai Bisericii au fost una, o singură Biserică a lui Dumnezeu, pentru că toți au trăit și au slujit și s-au sfințit în Biserica lui Dumnezeu. Deși unii erau savanți și oameni de geniu, pe când alții erau neștiutori de carte, Sfinții lui Dumnezeu au trăit cu Dumnezeu după puterea lor, dăruindu-se cu totul Lui. Și această diversitate copleșitoare a Bisericii de ieri și de azi și de mâine e darul lui Dumnezeu și nu trebuie să luptăm nicidecum împotriva ei. Pentru că fiecare Sfânt are calea lui cu Dumnezeu, are modul lui de a-și trăi și sfinți viața și nu trebuie să îi forțăm pe oameni să fie la fel, pentru că ei nu sunt la fel. Fiecare e diferit, fiecare e cu darurile sale, pentru că Dumnezeu l-a creat unic.
Și cei care vor să îi tragă pe oameni la xerox, să îi uniformizeze sunt cei mai mari hulitori ai lui Dumnezeu, pentru că nu suportă diversitatea cea bună pe care a creat-o Dumnezeu. Dimpotrivă, noi trebuie să îl ajutăm pe fiecare să se împlinească în relația lui cu Dumnezeu în modul în care acesta simte că trebuie să o facă. Dacă el simte că e bun de Monah, nu trebuie să îl facem Episcop, dar dacă este Episcop din plin, atunci trebuie să îl facem Patriarh sau să îl cinstim ca pe un Patriarh duhovnicesc al nostru. Pentru că femeia e femeie împlinită dacă se simte cu adevărat împlinită și la fel și bărbatul. Dar dacă nu te simți împlinit, atunci nu ești împlinit. Și nu ești împlinit, pentru că undeva greșești fundamental în raportarea ta la Dumnezeu, la tine și la oameni.
Sfinții Apostoli au fost umpluți de viața lui Dumnezeu pentru ca să o dăruie tuturor. La fel și noi, la Botez și în fiecare clipă a vieții noastre eclesiale, primim viața Lui pentru ca să fim milostivi cu toți. Să o dăruim tuturor. Și o dăruim tuturor dacă vorbim și scriem despre ea. Despre ce face Dumnezeu cu noi neîncetat. Mărturisirea Lui înseamnă confesarea minunilor Lui cu noi. A fi explicit în relația ta cu Dumnezeu înseamnă a vorbi cu entuziasm despre minunile Lui din viața noastră.
Și dacă Sfinții Lui Apostoli, fiind împreună, au fost umpluți de Duhul lui Dumnezeu, tot împreună în inima lor, dar despărțiți teritorial, au mers în diverse locuri ale lumii și L-au vestit pe El tuturor. Și noi suntem despărțiți unii de alții, dar împreună prin rugăciune și prin iubirea reciprocă. Și putem comunica cu cei de aproape și cu cei de departe, pentru că mijloacele tehnologice de astăzi sunt marea binecuvântare a lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Pentru că putem citi cărți de la mii de kilometri distanță, putem auzi instant diverse lucruri mântuitoare pentru noi, ne putem povățui unii pe alții în ciuda continentelor care ne separă.
Și putem face asta, pentru că Dumnezeu, pe cei diverși, pe cei mulți, pe cei depărtați îi face prieteni și confrați de credință și oameni care se iubesc dumnezeiește. Pentru că El dorește să ne facă pe toți una întru Sine, o singură unitate duhovnicească, o singură Biserică a Lui.
La mulți ani tuturor creștinilor de aici și de pretutindeni! Happy birthday to all christians here and everywhere! Pentru că azi, de ziua Bisericii, e ziua noastră, a tuturor celor care credem în Dumnezeul nostru treimic. Because today, on the day of the Church, is our day, of all those who believe in our triune God. Cincizecimea e ziua Bisericii, pentru că în ea ne-a umplut pe toți de viața Lui. The Pentecost is the day of the Church, because in it He filled us all with His life. Și viața Lui e slava Lui cea veșnică pe care ne-o dăruie mereu prin toată slujirea Bisericii. And His life is His eternal glory that He always gives us through all the Church’s service. Amin!
[1] Începută la 9. 30, în zi de marți, pe 18 iunie 2024. Soare, 28 de grade, vânt de 16 km/ h.