Dr. Marin Ciobanu, Opere complete [3]
Dr. Marin Ciobanu
Opere complete
Ediție și note de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
*
Cocoși în creste-au carne vie
În crunt duel din gelozie;
Curci, bibilici în isterie
Aprinsă zarvă fac.
În strâmt cuibar, găini, grămadă
Se-nghesuie, se iau la sfadă;
Altele, jos, în debandadă
Tot fug spre vreun gândac.
Lopătătoarele-au o altă
Viață, la gârla ce-o asaltă
Și-o guvernează laolaltă,
Ca mediu ce le-mbie.
Ca plutitoare populații
Ce prin sorginte-s două nații,
Din aripi bat, tot fac ovații!…
Halal democrație!
Bunavestire[1]|[2] iat-o-aproape;
Peste uscaturi, peste ape,
Pe drum de nori, vin în etape
Ai primăverii soli.
Îndătinatul Păcălici[3] –
Întâi aprilie-i aici;
Cocori și berze, rândunici
Sosesc stol după stol.
Veniți pe mioritic plai,
Cu-al lumilor de flori alai,
În caldul primăverii rai,
Drăguțe păsărele!
În codru, văi și pe câmpie,
Cu dulcea voastră simfonie,
Scăldați clipita-n poezie
Din zori în nopți cu stele.
Și iată-n plinul său apare
Covorul vast, redând splendoare,
De iarbă, flori, ce râd la soare
Și sufletul încântă.
Întreaga zi de soare-i plină;
Din vreo ascunsă vizuină
Vreo gâză iese la lumină
Și-n mers vioi se-avântă.
Iar păsărelele-și încep cântul;
Mângâietor adie vântul,
Albind cărări, zbicind[4] pământul –
Sosește-al muncii toi[5].
Prin ramuri solitarii cuci
Se-ntrec în cânt cu guguștiuci;
Femei întind pe vechi uluci
Urzeala de război[6].
În alintări de caldă boare,
Fac tații prin grădini răzoare;
Spre deal, pe ruscă, șir de care
De duc la arătură.
Ici-colo câte-un puf de nor
Ascunde soarele ușor;
Să iasă[7] îl tot strigăm în cor
Din prag sau bătătură[8]|[9].
Balsamul scaldă-abisul zării,
Iar gându-n apele visării,
O luntre pare-n largul mării
Pe valuri de plăceri.
Copii spre codru, văi, câmpie,
În pâlcuri trec cu voioșie
La flori[10], în vastă feerie
A blândei primăveri.
Sub greaua anilor povară
Bunicii ciocârtesc[11] pe-afară
Vreun scaun, pe butuc, vreo scară
Sau garduri împletesc.
Zbârciți la fețe și cărunți,
Domoli în gesturi, pași mărunți,
Puieți sădind[12], sudori pe frunți
Ca roua-i năpădesc.
Vreun pic mai stând în vechi hârleț[13],
Sleiți de vlagă, vreun glumeț
Întreabă dacă din puieți
Le vor gusta din roade.
Răspunsul li-i așa și-așa:
„De-oi mai trăi…voi mai mânca;
De fi-voi sub țărâna grea,
Rămân nepoții, nepoate!”…
Pe rând, ici-colo, pomii-mbracă
Alb giulgi de flori, ca promoroacă[14]
Semn bun că-n vară or să facă
Mari fructe, delicioase.
[1] Praznicul Buneivestiri, care e praznicul Bisericii din Lunca. Unde se desfășoară întreaga acțiune domestică.
[2] S-a observat că o dată cu Bunavestire încep să vină vestitorii primăverii, care își vor depune ouăle în cuiburi, din care se vor naște viitoarele odrasle ale fiecărei specii [nota autorului].
[3] Se zice că în ziua de 1 aprilie, numită Păcălici, tot omul trebuie să fie foarte prudent în ceea ce i se transmite ca mesaj de la vreun semen, întrucât cel care este păcălit atunci, va fi păcălit în tot anul. Asta în comparație cu ce se spune în mass-media, unde se susține că păcăleala de 1 aprilie e o simplă păcăleală, fără sens deosebit, fiind înțeleasă doar ca o glumă în sine [nota autorului].
[4] Zvântând.
[5] Sosește zarva muncii.
[6] Urzeala războiului de țesut.
[7] Să iasă soarele din nori.
[8] Din pragul casei sau din curte.
[9] Pentru că bunicii le spuneau nepoților că soarele, odată acoperit sau închis de către nori, nu se mai mișcă, ci el stă pe loc, el continuându-și drumul pe boltă numai după ce iese din închisoarea lui. El ieșea din închisoare numai prin alergătoarea oferită de către o babă. Probabil, în vechime, această babă vrăjitoare era una bună și nu rea. Însă, noi, copiii, când vedeam că soarele a intrat în nori, strigam în cor din bătătură:
„Ieși soare din închisoare
Că-ți dă baba alergătoare!” [nota autorului].
[10] Să culeagă flori din pădure și de pe câmpuri.
[11] Cioplesc, meșteresc, repară.
[12] Sădind pomi.
[13] Cazma.
[14] Pomii înfloresc și sunt plini de alb ca bruma care acoperă totul.