Faptele Apostolilor, cap. 8, 1-24, cf. BYZ
1. Și Savlos era împreună binevoind [cu] omorârea sa [ἦν συνευδοκῶν τῇ ἀναιρέσει αὐτοῦ][1]. Și a fost în ziua aceea prigoană mare [διωγμὸς μέγας] împotriva Bisericii cea din Ierosolime [ἐπὶ τὴν ἐκκλησίαν τὴν ἐν Ἱεροσολύμοις]/ Ierusalimuri. Și toți au fost risipiți prin țările Iudeii și ale Samariei, afară de Apostoli.
2. Și bărbați evlavioși l-au îngropat pe Stefanos și au făcut plângere mare asupra lui.
3. Iar Savlos strica Biserica, intrând prin case și, trăgând bărbați și femei, îl da [îi da] spre temniță.
4. Așadar, ei au fost risipiți [și] au trecut binevestind cuvântul[2].
5. Iar Filippos [Φίλιππος] a coborât întru cetatea Samariei [și] le vestea lor pe Hristos [ἐκήρυσσεν αὐτοῖς τὸν Χριστόν].
6. Și mulțimile luau aminte [la] cele care se zic [la cele care se ziceau] de către Filippos împreună, în a auzi ei și a vedea semnele pe care le făcea.
7. Căci mulți [dintre] cei care au [care aveau] duhuri necurate [πνεύματα ἀκάθαρτα][3], strigând [cu] glas mare, ieșea [ieșeau][4]. Și mulți paralitici și șchiopi au fost vindecați.
8. Și a fost bucurie mare în cetatea aceea.
9. Iar un bărbat oarecare, [cu] numele Simon [Σίμων], era mai înainte în cetate vrăjind și uimind [μαγεύων καὶ ἐξιστῶν] neamul Samariei, zicând [despre] sine a fi cineva mare [τινα μέγαν].
10. [La] care luau aminte, de la mic până la mare, zicând: „Acesta este puterea cea mare a lui Dumnezeu”.
11. Și luau aminte lui, [căci], pentru o oarecare vreme, [a reușit cu] vrăjile [ταῖς μαγείαις] să-i uimească pe ei [ἐξεστακέναι αὐτούς].
12. Dar când i-au crezut lui Filippos, binevestind cele despre Împărăția lui Dumnezeu și [despre] numele lui Iisus Hristos, se botezau și bărbați, și femei.
13. Iar Simon și el a crezut și a fost botezat [și] era stând [cu] Filippos și, văzând făcându-se puteri și semne, se uimea.
14. Dar Apostolii, cei din Ierusalimuri, au auzit că a primit Samaria cuvântul lui Dumnezeu [și] au trimis către ei pe Petros și pe Ioannis.
15. Care s-au coborât [și] s-au rugat pentru ei, pentru ca să primească pe Duhul Sfânt.
16. Căci nu era încă peste niciunul [dintre] ei căzut[5], ci erau numai botezați întru numele lui Hristos Iisus.
17. Atunci puneau mâinile peste ei și primeau pe Duhul Sfânt.
18. Dar Simon a văzut că prin punerea mâinilor Apostolilor se dă Duhul Sfânt [și] le-a adus lor bani,
19. zicând: „Dați-mi și mie puterea aceasta, ca, [peste] care am să pun mâinile, să primească pe Duhul Sfânt!”.
20. Iar Petros a zis către el: „Argintul tău să fie cu tine spre pieire, că[ci] darul lui Dumnezeu ai socotit prin bani a-l dobândi!
21. Nu îți este ție partea și nici sorțul în cuvântul acesta. Căci inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu [Ἡ γὰρ καρδία σου οὐκ ἔστιν εὐθεῖα ἐνώπιον τοῦ Θεοῦ].
22. Așadar, pocăiește-te de răutatea ta aceasta și te roagă lui Dumnezeu, [ca] va fi iertându-ți ție [să îți ierte ție] gândul inimii tale [ἡ ἐπίνοια τῆς καρδίας σου]!
23. Căci spre fiere de amărăciune [χολὴν πικρίας] și [spre] legătura nedreptății [σύνδεσμον ἀδικίας] te văd pe tine fiind”.
24. Și a fost răspunzând Simon [și] a zis: „Rugați-vă voi pentru mine către Domnul, pentru ca nimic să [nu] vină peste mine [din] care ați zis!”.
[1] A Sfântului Stefanos.
[2] Cuvântul Evangheliei, al mântuirii.
[3] Care aveau duhuri necurate, demoni, în ei, care erau demonizați.
[4] Demonii ieșeau din ei.
[5] Se referă la Duhul Sfânt.