Minunata lume nouă [4]
Aldous Huxley, Minunata lume nouă, ediția a III-a, traducere și note de Suzana și Andrei Bantaș, Ed. Polirom, 2011.
*
„Joi seara, o dată la două săptămâni, Bernard participa la Ritualuri ale Solidarității și Înfrățirii”, p. 83.
„Președintele făcu din nou semnul T și se așeză. Slujba rituală începuse. În mijlocul mesei fură așezate tabletele de soma sanctificate. Potirul cu înghețată de căpșuni cu soma urma să treacă din mână în mână ca o cuminecătură și fiecare dintre ei urma să soarbă din el rostind formula magică : „Beau pentru nimicirea mea”. Apoi, acompaniate de orchestra sintetică, glasurile lor înălțară Primul Imn al Solidarității”, p. 86. Deși Îl neagă pe Dumnezeu, le place blasfemia, ca și sataniștilor.
„se treziră dansând în asfințitul stacojiu al unui Depozit de Embrioni. Orgie-beție!… Orgie și magie!”, p. 90. „un imens porumbel negru se întindea binevoitor asupra dansatorilor aflați acum unul cu fața în jos, celălalt cu fața în sus”, p. 91.
„la ce servește timpul dacă nu ca să-l pierzi? întrebă puțin uluită Lenina”, p. 95. Întrebată de Bernard Marx dacă nu ar vrea să fie liberă, Lenina răspunde: „Sunt liberă să mă distrez”. Fiindcă un slogan era: „În era noastră înnoită toată lumea-i fericită”, p. 98.
„nu înțeleg de ce nu iei puțină soma când îți vin idei dintr-astea de groază”, p. 98. De fapt, toată lumea se droga continuu, provocându-și astfel sentimente de fericire falsă.
„Lenina se strădui din răsputeri să-și astupe urechile minții”, p. 100. Un alt slogan era: „Nicicând pe mâine nu lăsa prilejul de a te distra”, ibidem.
Bernard cere „Directorului” permis pentru a vizita împreună cu Lenina „Rezervația de Sălbatici din New Mexico”, în America, și află de la acesta că fusese și el acolo în tinerețe cu o fată, dar fata se pierduse din cauza unei furtuni și el se întorsese singur, p. 102-104.
Oamenii nu aveau voie să scadă „de la nivelul corespunzător de decență infantilă”, p. 105.
Cei doi călătoresc cu Racheta Pacificul Albastru, p. 106.
Guvernatorul le spune că în Rezervație copiii încă se mai nasc, lucru care e „revoltător”, p. 109. Aici trăiesc cca 60.000 de indieni și metiși care „își păstrează încă obiceiurile și datinile respingătoare”, p. 110.
Casa de odihnă din pueblo, satul indienilor din Valea Malpais, p. 113.
În rezervație îi întâlnesc pe John și pe mama sa, Linda, p. 123 ș.u., despre care Bernard își dă seama că este fata care se pierduse cu mulți ani în urmă, amanta Directorului, iar John era fiul lui.