Sfântul Anastasios Sinaitul, Întrebări și răspunsuri [2]
Întrebarea a 4-a: Care sunt acele lucruri bune, prezentate nouă de către Hristos ca daruri, spre care Îngerii doresc să privească [εἰς ἃ ἐπιθυμοῦσιν Ἄγγελοι παρακύψαι][I Petr. 1, 12, BYZ], despre care Petros, purtătorul de cuvânt, ne spune?
Răspunsul al 4-lea: Unii spun că acestea sunt ceea ce ochiul n-a văzut [I Cor. 2, 9], iar alții că acestea sunt Taina comuniunii noastre[1]. Dar ce sens poate avea acest răspuns? Jertfa noastră cea fără de sânge este slujită de către Sfinții Îngeri și însoțită de străjuirea lor și împlinită de către ei. Deci, după părerea noastră, Îngerii doresc ca Dumnezeu Cuvântul, Care i-a făcut pe ei, să poată locui în ei după ființă, așa după cum El face în trupul nostru.
De asemenea, ei doresc ca firea lor să fie adorată și lăudată de către noi, în timp ce stă pe tronul heruvimic în sânul Tatălui [Apoc. 3, 21; Ps. 79, 2], așa cum firea noastră în Hristos este adorată de către ei și de toată creația cea văzută și de cea nevăzută. Și iarăși, ei doresc să țină cheile Împărăției cerurilor [Mt. 16, 19] și să șadă „pe cele 12 tronuri de judecată” [Mt. 19, 28], ca Hristos în ziua Judecății, la fel cum pescarii vor judeca[2] [lumea].
Din partea mea, eu spun că Heruvimii și Serafimii doresc să aibă aceeași familiaritate cu Hristos ca cel care și-a odihnit capul său „pe pieptul Său” [In. 21, 20] și ca femeile cele păcătoase care L-au uns și au turnat mir peste El [Mt. 26, 7; Mc 14, 3; Lc 7, 3]. Lasă-mă să-ți spun pe cea care este cea mai minunată dintre toate! Hristos a spus că atunci când El va veni în ziua Judecății, Puterile cerurilor se vor clătina [Mt. 24, 29] de frica și de groaza Sa, dar, în ceea ce îi privește pe cei Drepți, Cel care i-a făcut pe ei îi va pune pe ei să șadă la masă și, apropiindu-se de ei, le va sluji lor [Lc. 12, 37]. Acestea și lucruri asemenea lor ne sunt prezentate nouă de către Hristos ca daruri, spre care Îngerii doresc să privească [I Petr. 1, 12], adică să intre [la ele].
*
Întrebarea a 5-a: De ce, într-adevăr, a slăvit Hristos firea noastră mai presus decât pe cea a Îngerilor și de ce El o iubește încă?
Răspunsul al 5-lea: Despre aceasta unii au vrut să spună că aceasta a fost, precum spune Scriptura, că acolo unde s-a înmulțit păcatul, a prisosit harul (Rom. 5, 20). [Dar] cineva le poate obiecta lor, zicându-le: „Atunci era mai de trebuință ca demonii să fie mântuiți, căci în ei păcatul s-a înmulțit mai mult decât în noi”.
De aceea, ascultați-l pe Pavlos, care ne învață modul în care Hristos S-a făcut om și marea Sa bunătate în privința noastră! Căci Pavlos ne spune că această taină a fost ceva pe care Dumnezeu l-a rânduit mai înainte de veacuri [I Cor. 2, 7], adică șederea [Sa] printre oameni și bunătatea Lui.
Astfel, Dumnezeu este credincios față de ceea ce este omenesc, mai degrabă față de orice alt lucru creat, pentru două lucruri: în primul rând, pentru că [omul] este ceva zidit deopotrivă de propriile Sale mâini, dar și ca un chip al planului iconomiei Sale, o ființă vie, care este atât nevăzută, cât și văzută, muritoare și nemuritoare, precum este și Hristos, iar, în al doilea rând, pentru că El este din același neam cu noi și din aceeași fire și din aceeași materie și cu același chip, pentru că S-a făcut om.
Astfel, Hristos este credincios nouă și dintr-o rațiune trupească și în mod trupesc, fiindcă fiecare fire și fiecare neam are o înclinație naturală și afecțiune pentru ceea ce este asemenea după origine și de același neam și de aceeași fire cu sine.
[1] Dumnezeiasca Euharistie.
[2] Sfinții Apostoli, cei care mai întâi au fost pescari.
Traducerea e cf. Anastasios of Sinai, Questiones and Answers, with introduction, translation and notes by Joseph A. Munitiz, in col. Corpus Christianorum in Translation, vol. 7, ser. Corpus Christianorum Series Graeca, vol. 59, Pub. Brepols Publishers, Turnhout, Belgium, 2011, p. 55-57. Și este inclusă în Traduceri patristice (vol. 6).