Faptele Apostolilor, cap. 11, 1-18, cf. BYZ
1. Și au auzit Apostolii și frații, cei fiind prin Iudea, că și neamurile au primit cuvântul lui Dumnezeu [τὰ ἔθνη ἐδέξαντο τὸν λόγον τοῦ Θεοῦ].
2. Și când s-a suit Petros întru Ierusalim, se îndoiau de el cei din tăierea împrejur,
3. zicând că: „Către oameni având netăiere împrejur ai intrat și ai mâncat împreună cu ei”.
4. Și a început Petros [și] le explica lor rând pe rând, zicându-le:
5. „Eu eram în cetatea Ioppi rugându-mă și am văzut în extaz vedenie [καὶ εἶδον ἐν ἐκστάσει ὅραμα], coborându-se un anume vas, ca o pânză de in mare [în] patru colțuri, coborându-se din cer și a venit până la mine.
6. Întru care am privit [și] vedeam, și am văzut dobitoacele pământului și fiarele și târâtoarele și păsările cerului.
7. Și am auzit glas zicându-mi mie: «Cel care te-ai ridicat, Petre, înjunghie și mănâncă!».
8. Și am zis: «Nicidecum, Doamne! Că tot [ce este] spurcat sau necurat niciodată [nu] a intrat întru gura mea».
9. Și mi-a răspuns mie glasul din cer de a doua [pentru a doua oară]: «Pe care Dumnezeu le-a curățit, tu nu le spurca!».
10. Și aceasta s-a făcut de trei ori și iarăși a[u] fost tras[e] toate întru cer.
11. Și iată, de îndată trei bărbați au venit la casa în care eram, trimiși de la Chesaria către mine!
12. Și mi-a zis mie Duhul[1] să merg împreună cu ei, de nimic îndoindu-mă. Și au venit împreună cu mine și acești șase frați și am intrat întru casa bărbatului.
13. Și ne-a vestit nouă cum l-a văzut pe Înger în casa sa [cum] a fost stând și i-a zis lui: «Trimite întru Ioppi bărbați și cheamă-l pe Simon, cel care este numit Petros,
14. care va grăi cuvinte către tine, în[tru] care vei fi mântuit tu și toată casa ta!».
15. Și când [a fost] să încep eu a grăi, a căzut Duhul Sfânt peste ei, ca și peste noi la început [ὥσπερ καὶ ἐφ᾽ ἡμᾶς ἐν ἀρχῇ][2].
16. Și am fost aducându-mi aminte de cuvântul Domnului, cum zicea: «Ioannis a botezat [cu] apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt».
17. Așadar, dacă Dumnezeu la fel ca și nouă le-a dat lor darul, [pentru că] au crezut în Domnul Iisus Hristos, dar eu ce puternic eram să-L opresc pe Dumnezeu?”.
18. Și [când] au auzit acestea, au tăcut și Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Și, așadar, Dumnezeu și neamurilor le-a dat pocăința spre viață [μετάνοιαν εἰς ζωήν]!”.
[1] Duhul Sfânt.
[2] La Cincizecime.