Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [104]
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este cartea a șaptea a aceluiași autor. Este despre cele de după ziua a șasea
VI. 1. Fiii iudeilor, cei sabatolatri și sabatofagi[1], n-ar trebui să fie prea trufași. Dumnezeu nu a binecuvântat acea sâmbătă, pe cea de la începutul creației, căci El nu S-a odihnit de toate lucrurile Sale în acea zi. Și dacă El nu S-a odihnit în ea, este evident că El nu a binecuvântat-o – chiar dacă ceea ce s-a zis îl nemulțumește pe evreu, care susține că în ziua a șaptea Dumnezeu S-a odihnit de toate lucrurile Sale[2]. Este [chiar] Dumnezeiasca Scriptură [cea] care îl dezaprobă și îl face să tacă, căci mărturisește: Dumnezeu încă face să răsară „din pământ tot pomul frumos”[3]. Și El a sădit o Grădină[4]. Iar din pământ El încă a [mai] plămădit fiare și cirezi [de dobitoace] și păsări[5]. Și i-a dat lui Adam o poruncă[6]. „Și a făcut […] hitoane din piele”[7]. Și a poruncit Heruvilor să păzească Grădina[8]. Și Și-a așezat curcubeul Său în nor[9]. Și [astfel] Dumnezeu se vede a fi făcut multe alte lucruri după a șaptea [zi a creației], așa după cum am zis doar puțin mai devreme.
2. Mare este trufia și lăudăroșenia evreilor împotriva noastră, cu privire la sâmbăta/ sabatul lor, care este vestit peste tot și care este nesătul. Cei neînvățați să înțeleagă că noi niciodată nu am găsit că Dumnezeu a binecuvântat ceva și apoi S-a întors și l-a urât și l-a blestemat – așa cum am spus deja altădată și voi arăta iarăși în vorbirea mea despre pedepsirea lui Adam.
Dacă Dumnezeu a binecuvântat și a sfințit această zi a voastră, sâmbăta, cea simțită [concretă], atunci de ce a lepădat – de fapt, a năruit cu totul – închinarea voastră de sabat? De ce a blestemat El și a disprețuit sâmbetele/ sabaturile voastre? Prin Profetul Său, a zis către voi: „sabaturile […] și lunile cele noi ale voastre […] le urăște sufletul Meu”[10]. Un lucru disprețuit de Dumnezeu: cum poate el să fie sfânt? O zi disprețuită de Dumnezeu: ce fel de binecuvântare are ea de la Dumnezeu? El [Profetul] a grăit bine și cupă cum se cuvine lui Dumnezeu atunci când a zis că Dumnezeu disprețuiește sabaturile voastre ca pe ceva necurat și păcătos.
3. Sabatul nostru, cel duhovnicesc, nu a fost lepădat sau blestemat de Dumnezeu. Dar pentru tine, evreul, El a făcut lenevia sabatului lege, pentru ca să osândească nelegiuirea și răzvrătirea împotriva Lui. Căci El mai înainte a știut că vei disprețui poruncile Lui și vei sluji idolilor tăi[11].
Când fiul tău te vede – pe de-o parte închinându-te idolilor tăi, iar, pe de altă parte, lenevind sâmbăta și nefăcând nimic[12] – te va întreba motivul pentru care te odihnești sâmbăta și nu faci nimic. Atunci vei fi nevoit să-i spui lui că în șase zile Dumnezeu a creat cerul și pământul și toate din ele; dar în ziua a șaptea, sâmbătă, El S-a odihnit de toate lucrurile Sale[13].
La aceasta, fiul tău cu siguranță îți va răspunde zicând: „Dacă într-adevăr Dumnezeu este Creatorul cerului și al pământului și a toate din ele, atunci ar trebui să-L slăvești și să-I slujești Lui, Creatorului, și nu să te închini creației Lui”.
Acestea sunt fundamentele și motivul pentru care – conform exegeților – Dumnezeu, prin multe porunci și amenințare, a făcut lenea sabatului să fie lege pentru evrei[14]. Atunci când ei încearcă să o explice și să o interpreteze celor care întreabă, din propriile lor afirmații vor fi găsiți vinovați de necredință.
[1] Care mănâncă masa de sabat.
[2] Cf. Fac. 2, 2.
Sfântul Anastasios susține, cu alte cuvinte, că „Și […] Dumnezeu […] S-a odihnit [în] ziua a șaptea de toate lucrurile Sale pe care le-a făcut” (Fac. 2, 2) nu se referă la ziua a șaptea a creației. Că sensul este altul, duhovnicesc, așa după cum, în Noul Testament, spunând că poate să rezidească templul în 3 zile, Hristos nu se referea la templul din fața Sa.
[3] Fac. 2, 9.
[4] Cf. Fac. 2, 8.
[5] Cf. Fac. 2, 19.
[6] Cf. Fac. 2, 16.
[7] Fac. 3, 21.
[8] Cf. Fac. 3, 24.
[9] Cf. Fac. 9: 13, 14, 16.
[10] Is. 1, 13-14.
[11] Cf. Deut. 31: 16-18; 20; 29.
[12] Cf. Ieș. 20: 8-10; Deut. 5, 12-15.
[13] Cf. Fac. 2, 3; Ieș. 20, 11.
[14] Cf. Ieș. 20, 8-11; 31, 12-17; 35, 2; Deut. 5, 12-15.
Și, din nou, explicația Sfântului Anastasios este într-o logică asemănătoare cu aceea pe care a dat-o Hristos Domnul când le-a spus evreilor că Moisis le-a poruncit să facă scrisoare de despărțire pentru a micșora răul, din cauza patimilor lor păcătoase, dar nu pentru că era dorința lui Dumnezeu ca soții să se despartă.