Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [109] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este partea a doua din cartea a șaptea a aceluiași autor
„Aceasta [este] cartea nașterii cerului și a pământului, când [ele] a[u] fost făcut[e], [în] care zi a făcut Dumnezeu cerul și pământul”[1].
Biserica să ia aminte și să-și deschidă urechile. Să își deschidă larg inima[2]. Să privească limpede cu ochi duhovnicești. Să bată mereu la ușă și să-i cheme pe cei care au cheile înțelegerii[3]: „Deschideți-mi mie porțile dreptății”[4] – ale dumnezeieștilor taine ascunse!
Poporul lui Dumnezeu să intre întru ele[5] și să fie întărit să înțeleagă, pe cât e cu putință: de ce, înainte de plăsmuirea omului, care a fost în mod dumnezeiesc modelat din pământ[6], Dumnezeiasca Scriptură L-a identificat pe Meșteșugar doar printr-un nume? Adică: Dumnezeu. Nu a adăugat o completare la acest nume și nici nu l-a îmbinat [cu alt cuvânt]. Spre exemplu: „În[tru] început a făcut Dumnezeu cerul și pământul”[7]. Și iarăși, una după alta: „Și a zis Dumnezeu”[8]…, „Și a văzut Dumnezeu”[9]…, „și a numit Dumnezeu”[10]…, „și a despărțit Dumnezeu”[11].
Dar apoi a venit întru ființă omul, o dualitate. Zic despre cel alcătuit din pământ și suflarea dumnezeiască[12]. Și îndată Dumnezeiasca Scriptură a dublat numele Meșteșugarului [introducându-l] într-o îmbinare [de cuvinte]. L-a numit Domn și Dumnezeu. Și aceasta nu o dată, nu de două ori, nu de cinci ori, nu de zece ori. L-a numit pe El Domn și Dumnezeu în 17 pasaje la rând, începând de când a fost făcut omul[13].
Este ca și cum Dumnezeiasca Scriptură, întru Duhul Sfânt, ar încerca să ne învețe ceva prin apariția simultană a făpturii duale și a numelui compus [al lui Dumnezeu].
Este ca și cum ar zice: „Cunoașteți aceasta, o, voi, oamenilor! Acela care Și-a pregătit locuința Sa omenească cu mult înaintea veacurilor, este simplu și nu compus. Dar în viitor El se va uni cu firea acestui om și va deveni compus [va avea două firi]. Astfel încât Lui, care mai înainte a fost simplu și necompus, I se dă aici un nume compus, datorită întrupării Sale viitoare. Hristos este numit acum Domn și Dumnezeu”. Adică: Dumnezeu și om.
Minunat a fost când Apostolul Tomas L-a atins pe Hristos și a înțeles și a văzut această îmbinare a două naturi/ firi în El[14]. El a strigat și a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu”[15].
[1] Fac. 2, 4.
[2] Cf. II Cor. 6, 11.
[3] Cf. Lc. 11, 52.
[4] Ps. 117, 19.
[5] Ibidem.
[6] Cf. Fac. 2, 7.
[7] Fac. 1, 1.
[8] Fac. 1: 3, 6, 9, 11, 14, 20, 24, 26, 29.
[9] Fac. 1: 4, 8, 10, 12, 18, 21, 25, 31.
[10] Fac. 1: 5, 8, 10.
[11] Fac. 1: 4, 7.
[12] Cf. Fac. 2, 7.
[13] Cf. Fac. 2, 8 – 3, 23.
[14] Cf. In. 20: 27, 29; I In. 1, 1.
[15] In. 20, 28.