Sermon on the 5th Sunday after Pentecost [2024]

My beloveds[1],

the Lord came into the place of the Gherghesinon [εἰς τὴν χώραν τῶν Γεργεσηνῶν][Mat. 8, 28, BYZ] and Γεργεσηνός means the potter’s land[2]. But He is the Potter, the One who makes from the clay of our lives a vessel of His glory! Because the man can change at any time, at any age, if the glory of God penetrates him and teaches him the divine things. But the inner malleability of man is both for good and for bad. That’s exactly why, here, in this land, He found two demonized and they were „very fierce [χαλεποὶ λίαν]”[Ibidem]. And because everyone was afraid of them, no one passed that way anymore [Ibidem][3].

The demons work through sinful humans and fill those around with terror. And it is enough to be one, two or more who serve the evil so that there is much disorder in society. Because the evil makes people shudder, it corrupts them, it kills them interior and the malice is contagious like the flu. It is enough to see the sin, to commit it yourself. But all the same, you can see the good and follow it. Because you can choose. You have the power of choice. And God strengthens us to choose His will, i.e. the good that saves us[4].

When several demonized are in one place, they show their inner violence. The demons that dwell within them show their evil will. Because possessed people do the will of demons. And they do the will of the demons, because through their sins they have become like the demons. They want to kill, they want to destroy, they want to ruin everything around. And for this reason they do not like peace, they do not like love, they do not like mercy, because they have become vengeful and evil beings like demons[5].

I have seen demonized people who manifest themselves in a volcanic way when they are in Church, but I see demonized people on the street, in various places all the time. I feel them ghostually and see them ghostually. I see and feel their malice. And it is a willful one. They want it to be so, and the demons fill them more and more with their malice. And just as you can grow in wickedness, so you can grow endlessly and in holiness, because both wickedness and holiness are our choices. Real and constant choices. And whoever demonizes himself, demonizes himself because he constantly chooses to sin, while whoever sanctifies himself constantly chooses God’s will. Because holiness is conscious, just as demonization is a conscious life, it is the awareness of the fact that you live with the demons, and they teach you all their evils[6].

More briefly: you don’t become demonized without wanting to. You cannot demonize yourself, if you do not accept the sinful life internally. The hesychast life, the interior life, with this non stop fights: with the attacks of the demons at the gate of our mind and heart. And our fight is with the demons, with those who want to enter us or stick to us and teach us their evil thoughts and feelings. Our fight is internal, it is within ourselves, it is not seen by the eyes of others, but it is real. Because we don’t allow demons to enter us. We don’t leave them. Or, if they somehow lied to us, we fight with their thoughts within us, we don’t accept them, because we know they are not ours. Because they do not teach us the good, but the sins of all kinds[7].

But the demonization is precisely allowing all thoughts to enter us, especially the bad ones, through which the demons make us sin a lot. Where there is not the vigilance at thoughts and the struggle with them, there is a continuous entry of demons into man. Because demons enter us as bad thoughts, as thoughts that seem harmless, but which, later, show themselves as heavy passions, from which you can no longer escape. The demons sneak into man, in order to nestle in him. And parasitizing the human, demons make the man non-human, demonized, because the demons manifest through him, show their wickedness and perversity through him[8].

„What [is] to us and to Thee [Τί ἡμῖν καὶ Σοί], Iisuse [Ἰησοῦ], Son of God [Υἱὲ τοῦ Θεοῦ]?” [Mat. 8, 29, BYZ], say the demons from the persons of the two demonized. As if they, the demons, would not have been His creation. But, in their haughtiness, the demons think they are independent, they think they can do anything, because they have free will. But the free will of man and the Angel is for them to choose freely the good of God, His will, which is their fulfillment. The free will is not to choose evil and remain eternally in it, but to choose the good of God and sanctify yourself eternally[9].

But, doing bad things endlessly, the demons do not fulfill themselves internally, they do not personalize themselves, but they continually disfigure themselves. They know that they have a life of Hell and that they will remain in Hell forever, because they always choose the Hell. They are aware of their permanent evil and their eternal place. That’s exactly why, they ask the Lord: „Have You come here before the time [to] torment us [Ἦλθες ὧδε πρὸ καιροῦ βασανίσαι ἡμᾶς]?”[Ibidem]. Because the demons sit with the fear in them, they know what awaits them, and with all that they increase in evil continually[10].

But what kind of life is this full of fear, to live always in fear, to know that in front of you is Hell, the eternal Hell?! When your conscience reproaches you, when your heart is always tormented, when your nights are fear and your days are restlessness, what kind of life is this?! And in order to get rid of this torment, you must repent, you must be reconciled with God, you must accept His will, so that His glory may dwell in you. Because the continuous struggle with God is a struggle with yourself, it is an eternal unfulfillment, because only His will fulfills us. And the demons teach us at bad things so that we may suffer in Hell together with them. Because they are our enemies and not our friends, because they envy our ghostual life, our life with God[11].

The demons spoke from the two demonized, but no one could see them. And if they didn’t see them, they thought they weren’t there. But the demons begin to cry out and they destroy their camouflage in the Lord’s presence. When the Lord approaches the demonized, the demons in them can no longer hide. And the demons receive the Lord from their perspective of beings who are terrified of the future, of their personal future, but who do not renounce their wickedness in any way[12].

In the 90s, there was a famous demonized woman in Romania, named Maria. And she was entering at the Divine Liturgy, demons were speaking from her and said what tormented them. And the demons confessed that the glory of God from the Church was burning them. I heard her screams and words on an audio tape, then I saw her in person. And when I saw her, she was healed by the grace of God. But she was accompanied by her mother-in-law, the one who had charmed her and cursed her. And her mother-in-law was full of demons, she had very evil devil eyes, but the demons from her did not scream. Because God allows only some of the demons to speak from people, from those in whom they live, while He does not reveal others. But that doesn’t mean they aren’t there, in people[13].

For this reason, when those deceived by demons come to Confession, they speak forcefully of their deceptions as about some „virtues”. Because they don’t realize that what they call being „good” is actually a satanization of themselves. And if, by the grace of God, you make them see their deception, then you bring them out of the death, from the deception of the demons, because they had been living in the darkness of the demons until then. But, with all their pain, the demonic deceptions are also part of ghostual ascesis. Because after you heal from them, you understand even more how treacherous, evil and vengeful demons are. Because they take advantage of any inattention, any weakness, any illness of yours to bring you down to Hell[14].

Only when you get here, to the fight with perfidious demons and to mystical, ghostual experiences, do you understand how much you need a ghostual Father. Because you understand that you need someone who has been there, who has known both the demonic deceptions and the divine feelings, illuminations and visions. And the ghostual Father is the man full of grace and divine experience, he is the tested man, he is the true teacher of the divine, because he lived these and lives them continuously. That is why, when I met on Saint Ilie the seer of God, my ghostual Father, I met a living Saint, a Saint full of the glory of God, who had an overwhelming ghostual experience. And who ended up living for days on end in the glory of God, after a terrible battle with demons for years. And that’s why he also knew the fight with the demons, their deceptions, but also what the divine visions look like, what the Saints and Angels of God that he saw in the Emperordom of God look like[15].

The demons did not ask to go to heaven, from where they fell, but to enter in pigs. And the Lord allowed them this [Mat. 8, 31-32, BYZ]. And the demons did with the pigs what they wanted to do with the people: they killed them [Mat. 8, 32, BYZ]. They killed them, because that’s what demons do: they kill others. But when „the whole city came out to meet Iisus [πᾶσα ἡ πόλις ἐξῆλθεν εἰς συνάντησιν τῷ Ἰησοῦ]” [Mat. 8, 34, BYZ], they did not rejoice at the healing of the demon-possessed, but „they besought Him to depart from their borders [παρεκάλεσαν ὅπως μεταβῇ ἀπὸ τῶν ὁρίων αὐτῶν]” [Ibidem]. Because the people here, like the demons, thought they could live without God. That it is better without Him[16]…

But, my beloveds, it is never good without God! The life without God is man’s greatest deception. And the demons, the ones who serve us this nauseating lie, want us to be sad and unfulfilled like them, want us to be ambulant Hells. But the Lord listened to them and left [Mat. 9, 1, BYZ], but this was of no use to them. For if He departs from us, we remain with the demons. Only that the real life is the life with God and with His Saints and Angels. And the life with Him is a continuous cleansing from all demonic deception[17]. Amin!

---

[1] Started at 12.20, in day of monday, on 22 july 2024. Sun, 32 degrees, wind 13 km/h.

[2] Cf. Dictionary of Bible Proper Names, compiled by Cyrus A. Potts, Pub. The Abingdon Press, New York & Cincinnati, 1922, p. 93.

[3] Domnul a venit întru locul Gherghesinilor [εἰς τὴν χώραν τῶν Γεργεσηνῶν][Mt. 8, 28, BYZ] și Γεργεσηνός înseamnă pământul olarului. Însă El este Olarul, Cel care face din lutul vieții noastre un vas al slavei Sale! Pentru că omul se poate schimba oricând, la orice vârstă, dacă slava lui Dumnezeu pătrunde în el și îl învață cele dumnezeiești. Dar maleabilitatea interioară a omului este și spre bine, dar și spre rău. Tocmai de aceea, aici, în acest ținut, El a găsit doi demonizați și aceia erau „foarte fioroși [χαλεποὶ λίαν]” [Ibidem]. Și pentru că toți se temeau de ei, nimeni nu mai trecea pe calea aceea [Ibidem].

[4] Demonii lucrează prin oamenii păcătoși și îi umplu de groază pe cei din jur. Și e de ajuns să fie unul, doi sau mai mulți care slujesc răului ca să existe multă dezordine în societate. Pentru că răul îi înfioară pe oameni, îi corupe, îi omoară interior și răutatea e contagioasă ca gripa. E de ajuns să vezi păcatul, pentru ca să îl faci și tu. Dar, tot la fel, poți vedea binele și să îl urmezi. Pentru că poți alege. Ai puterea să alegi. Și Dumnezeu ne întărește să alegem voia Lui, adică binele care ne mântuie pe noi.

[5] Când mai mulți demonizați sunt la un loc, ei își arată violența interioară. Demonii care locuiesc în ei își arată voința lor cea rea. Pentru că oamenii posedați fac voia demonilor. Și fac voia demonilor, pentru că prin păcatele lor au ajuns ca demonii. Vor să omoare, vor să distrugă, vor să strice totul în jur. Și din acest motiv nu le place pacea, nu le place iubirea, nu le place mila, pentru că ei au ajuns ființe răzbunătoare și rele precum demonii.

[6] Am văzut oameni demonizați, care se manifestă în mod vulcanic atunci când sunt în Biserică, dar văd tot timpul oameni satanizați pe stradă, în diverse locuri. Îi simt duhovnicește și îi văd în mod duhovnicește. Le văd și le simt răutatea. Și ea e una voită. Vor să fie așa și demonii îi umplu tot mai mult de răutatea lor. Și după cum poți crește în răutate, tot la fel poți crește la nesfârșit și în sfințenie, pentru că atât răutatea, cât și sfințenia sunt alegeri ale noastre. Alegeri reale și constante. Și cine se demonizează, se demonizează pentru că alege constant să păcătuiască, pe când cine se sfințește, acela alege constat voia lui Dumnezeu. Pentru că sfințenia este conștientă, după cum și demonizarea e o viață conștientă, e conștientizarea faptului că trăiești împreună cu demonii și ei te învață toate relele lor.

[7] Mai pe scurt: nu ajungi demonizat fără ca să vrei. Nu te poți demoniza, dacă nu accepți interior viața păcătoasă. Viața isihastă, viața interioară, cu asta se luptă non stop: cu atacurile demonilor la poarta minții și a inimii noastre. Și lupta noastră e cu demonii, cu cei care vor să intre în noi sau să se lipească de noi și să ne învețe gândurile și sentimentele lor rele. Lupta noastră e interioară, e în noi înșine, nu e văzută de ochii altora, dar e reală. Pentru că noi nu acceptăm ca demonii să intre în noi. Nu îi lăsăm. Sau, dacă ne-au mințit cumva, luptăm cu gândurile lor în noi, nu le acceptăm, pentru că știm că nu sunt ale noastre. Pentru că ele nu ne învață binele, ci păcate de tot felul.

[8] Însă demonizarea e tocmai lăsarea tuturor gândurilor să intre în noi și, mai ales, a celor rele, prin care demonii ne fac să păcătuim mult. Unde nu e privegherea la gânduri și lupta cu ele, e o continuă intrare a demonilor în om. Pentru că demonii intră în noi ca gânduri rele, ca gânduri care par inofensive, dar care, mai apoi, se arată ca patimi grele, de care nu mai poți să scapi. Demonii se strecoară în om, pentru ca să se cuibărească în el. Și parazitându-l pe om, demonii îl fac pe om a fi neom, a fi demonizat, pentru că demonii se manifestă prin el, își arată prin el răutatea și perversitatea lor.

[9] „Ce ne [este] nouă și Ție [Τί ἡμῖν καὶ Σοί], Iisuse [Ἰησοῦ], Fiule al lui Dumnezeu [Υἱὲ τοῦ Θεοῦ]?” [Mt. 8, 29, BYZ], spun demonii din persoanele celor doi demonizați. Ca și când ei, demonii, nu ar fi fost creația Lui. Dar, în trufia lor, demonii se cred independenți, cred că pot să facă orice, pentru că au voință liberă. Dar voința liberă a omului și a Îngerului e pentru ca ei să aleagă în mod liber binele lui Dumnezeu, voia Lui, care este împlinirea lor. Libera voință nu e pentru a alege răul și a rămâne veșnic în el, ci pentru a alege binele lui Dumnezeu și a te sfinți veșnic.

[10] Dar, făcând lucruri rele la nesfârșit, demonii nu se împlinesc interior, nu se personalizează, ci ei se desfigurează continuu. Ei știu că au o viață de Iad și că vor rămâne veșnic în Iad, pentru că aleg mereu Iadul. Ei sunt conștienți de răul lor permanent și de locul lor veșnic. Tocmai de aceea, ei Îl întreabă pe Domnul: „Ai venit aici mai înainte de vreme [ca] să ne chinui pe noi [Ἦλθες ὧδε πρὸ καιροῦ βασανίσαι ἡμᾶς]?” [Ibidem]. Pentru că demonii stau cu frica în ei, știu ce îi așteaptă, și cu toate acestea sporesc în rele în mod continuu.

[11] Dar ce viață e asta plină de frică, să trăiești mereu în frică, să știi că în fața ta e Iadul, Iadul cel veșnic?! Când conștiința te mustră, când inima ta e mereu chinuită, când nopțile tale sunt frică și zilele tale sunt neliniște, ce viață e asta?! Și ca să scapi de acest chin trebuie să te pocăiești, trebuie să te împaci cu Dumnezeu, trebuie să accepți voia Lui, pentru ca slava Lui să se sălășluiască întru tine. Căci lupta continuă cu Dumnezeu e o luptă cu tine însuți, e o neîmplinire veșnică, pentru că numai voia Lui ne împlinește. Iar demonii ne învață la lucruri rele pentru ca să ne chinuim în Iad dimpreună cu ei. Pentru că ei sunt vrăjmașii și nu prietenii noștri, pentru că ne invidiază viața noastră duhovnicească, viața cu Dumnezeu.

[12] Demonii vorbeau din cei doi demonizați, dar nimeni nu-i vedea. Și dacă nu-i vedeau, credeau că nu există. Însă demonii încep să strige și ei își strică camuflarea lor în prezența Domnului. Când Domnul Se apropie de demonizați, demonii din ei nu se mai pot ascunde. Și demonii Îl receptează pe Domnul din perspectiva lor de ființe îngrozite de viitor, de viitorul lor personal, dar care nu renunță în niciun fel la răutatea lor.

[13] În anii 90 a fost o demonizată celebră în România, numită Maria. Și când aceasta intra la Dumnezeiasca Liturghie, demonii vorbeau din ea și spuneau ce îi chinuie pe ei. Și demonii mărturiseau că îi arde pe ei slava lui Dumnezeu din Biserică. I-am auzit țipetele și vorbele ei pe o casetă audio, apoi am văzut-o în persoană. Și când am văzut-o, ea se vindecase prin harul lui Dumnezeu. Dar era însoțită de soacra ei, de cea care îi făcuse farmece și o blestemase. Și soacra ei era plină de demoni, avea niște ochi de drac foarte răutăcioși, dar demonii din ea nu țipau. Pentru că Dumnezeu îngăduie doar unora dintre demoni să vorbească din oameni, din cei în care stau, pe când pe alții nu îi devoalează. Dar asta nu înseamnă că ei nu sunt acolo, în oameni.

[14] Din acest motiv, când cei înșelați de demoni vin la Spovedanie, ei vorbesc cu putere despre înșelările lor ca despre niște „virtuți”. Pentru că nu își dau seama că ceea ce ei numesc a fi „bine” e, de fapt, o satanizare a lor. Și dacă, cu harul lui Dumnezeu, îi faci să își vadă înșelarea lor, atunci îi scoți pe ei din moartea, din înșelarea demonilor, pentru că ei trăiseră până atunci în întunericul demonilor. Dar, cu toată durerea lor, înșelările demonice fac parte și ele din asceza duhovnicească. Pentru că, după ce te vindeci de ele, înțelegi și mai mult cât de perfizi, de răi și de răzbunători sunt demonii. Pentru că ei profită de orice neatenție, de orice slăbiciune, de orice boală a ta pentru ca să te doboare în Iad.

[15] Numai când ajungi aici, la lupta cu demonii perfizi și la trăirile mistice, duhovnicești, înțelegi câtă nevoie ai de un Părinte duhovnicesc. Pentru că înțelegi că ai nevoie de cineva care a trecut pe acolo, care a cunoscut atât înșelările demonice, cât și simțirile, luminările și vederile dumnezeiești. Și Părintele duhovnicesc e omul plin de har și de experiență dumnezeiască, e omul încercat, e adevăratul învățător al celor dumnezeiești, pentru că el le-a trăit pe acestea și le trăiește în mod continuu. De aceea, când l-am cunoscut pe Sfântul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Părintele meu duhovnicesc, eu am cunoscut un Sfânt în viață, un Sfânt plin de slava lui Dumnezeu, care avea o experiență duhovnicească copleșitoare. Și care a ajuns să trăiască zile în șir în slava lui Dumnezeu, după o cumplită luptă cu demonii de ani de zile. Și de aceea cunoștea și lupta cu demonii, înșelătoriile lor, dar și cum arată vederile dumnezeiești, cum arată Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu pe care îi vedea în Împărăția lui Dumnezeu.

[16] Demonii n-au cerut să meargă în cer, de unde au căzut, ci să intre în porci. Și Domnul le-a îngăduit asta [Mt. 8, 31-32, BYZ]. Și demonii au făcut cu porcii ceea ce doreau să facă cu oamenii: i-au omorât [Mt. 8, 32, BYZ]. I-au omorât, pentru că asta fac demonii: îi omoară pe alții. Dar când „toată cetatea a ieșit întru întâmpinarea lui Iisus [πᾶσα ἡ πόλις ἐξῆλθεν εἰς συνάντησιν τῷ Ἰησοῦ]” [Mat. 8, 34, BYZ], ei nu s-au bucurat de vindecarea demonizaților, ci „L-au rugat ca să plece din hotarele lor [παρεκάλεσαν ὅπως μεταβῇ ἀπὸ τῶν ὁρίων αὐτῶν]” [Ibidem]. Pentru că cei de aici, ca și demonii, au crezut că pot trăi fără Dumnezeu. Că e mai bine fără El…

[17] Dar, iubiții mei, niciodată nu e bine fără Dumnezeu! Viața fără Dumnezeu e cea mai mare înșelare a omului. Și demonii, cei care ne servesc această grețoasă minciună, vor să fim triști și neîmpliniți ca ei, vor să fim Iaduri ambulante. Însă Domnul i-a ascultat și a plecat [Mt. 9, 1, BYZ], dar nu le-a fost de folos acest lucru. Căci dacă El Se îndepărtează de la noi, noi rămânem cu demonii. Numai că viața reală e viața cu Dumnezeu și cu Sfinții și Îngerii Lui. Și viața cu El e o curățire continuă de orice înșelare demonică.