Zi: 3 august 2024

My beloveds[1],

the presentism is a mediatic state, because we react immediately to the news of the moment. If we weren’t globally wired to the world’s news, we wouldn’t react like a giant wave. But being all united in online, our reactions to what happened in Paris or Bucharest or New York are immediate, and this reaction shows us that we have learned to solve the things immediately, in a hurry. Only this rush speaks negatively about us, because it says that we have no work all day. And precisely because we don’t deal with serious things, that’s why we gape at the news, to sensational things, to cancans, because we don’t have a sustained job[2].

And the news, during the day, is for people who are bored. Boredom comes from lack of work. You walk all day through online because you don’t work, because you don’t take your life seriously. And because you are up to date with the news, with what people see on You Tube, on Tik Tok, on Facebook, you are a man of the present, of the mediatized present, who knows what is happening in the world, but you do not know what is happening at keep in your house or on your street, in your city. Online takes you far, takes you out of your home and move you into the lives of others, and you, the lazy one, are just looking for that: to escape from your life, to waste time, because you are not working, you are not doing something useful for you[3].

But the man who works is busy with his work. He has no time to waste. For him, the online and TV are for later, for when he finishes his work, and only then does he think about fun. But he who amuses himself all day long loses all day, because his mind does not gain good thoughts and his life is not enriched ghostually and culturally. Because the real enrichment, the ghostual one, is done through reading, through study, through hard work and not through leafing through books. And when you don’t learn with strategy, you can’t even express yourself fluently, because you have a lot of gaps in your way of thinking about things. And the presentism cuts us off from the world’s great literature, because we don’t read it, we’re not interested, because we’re interested in the things of the moment, the little things of the moment[4].

The artificial intelligence or AI, which has been developed since 2010, is a facile answer for presenteeists. They, without reading anything, consider everything that Chatbot AI tells them to be good. But the robot they are talking to has been equipped with certain books, with certain information, and it expresses itself based on them. To know something specific, you have to read about that subject. Therefore, when I asked the robot detailed things, I realized that it didn’t read them. Or it gave the wrong answers. But when I asked it about ideological things from the present, it answered me as a diplomat, as one who speaks in terms of political correctness, because that is how it is taught to answer. And if you take what it tells you for granted, the robot ideologizes you, brainwashes you, because it aims to change your way of thinking[5].

More briefly, you can use Ai or Google Translate if you know the language, if you know the book, if you read massively on the subject you are writing about. But if you don’t have a foundation of knowledge, using them gets you nowhere, because everything is improbable. And the online information is always improbable, if you don’t have a certain prior knowledge, if you don’t have an experience and if you don’t have the possibility to check the knowledge. Only when you check the data and are sure, do you speak in an informed manner. But when you convey lies, half-assed things, when you peddle ideological things, you are not doing research work, but intoxicating yourself with untruths[6].

But the Lord „came into His city [ἦλθεν εἰς τὴν ἰδίαν πόλιν]” [Mat. 9, 1, BYZ], that it may do us good. To take us out of the probable in order to root us in the sure. And the sure ones are His words. They are His loving-people words. And when a paralytic was brought before Him, the Lord „saw their faith [ἰδὼν τὴν πίστιν αὐτῶν]” [Mt. 9, 2, BYZ], He saw it ghostually. For men’s faith is not outside them, but within them. And He asks us that we also see the depth of people, so that we can speak to them in the true way[7].

But when the Lord saw their faith, of the friends of the paralytic, He forgave the paralytic of his sins [Mat. 9, 2, BYZ]. And they, his friends, needed His forgiveness, because we all need His forgiveness. But He first forgives his sins, because the sins are the basis of his illness. And when He forgives his sins, the Lord asks the forgiven to dare. To have filial boldness towards God, because He has forgiven his sins[8].

He who confesses always understands what the filial boldness towards God is. Because he is always forgiven by God and understands that only His mercy keeps him alive and lets him share with Him, the eucharistic One. And this ghostual boldness comes from our intimity with God, with the One with Whom we share continuously[9].

After the Lord saw their faith, He also sees what people were saying in their hearts [Mat. 9, 4, BYZ]. And the men thought evil [πονηρὰ] [Ibidem] in their hearts, because they contended with Him in their hearts. And they contended in their hearts with the Lord, because they thought that He was blaspheming [Mat. 9, 3, BYZ]. But He did not blaspheme, because He was God and can forgive people’s sins[10].

And the Lord speaks to us here about the knowledge of thoughts, to show us that there are good thoughts and bad thoughts. And the bad ones are from the demons, because they lie to us with them. But, at the same time, He speaks to us about His all-seeing, about His perfect knowledge, so that we know that we are always under His eyes. And so that we do not minimize any of our sins, because they are all known by Him[11].

After forgiving him of his sins, the Lord healed him of his paralysis. And he healed him as an Almighty. He spoke with His word and what He said, that was done [Mat. 9, 6-7, BYZ]. Because His word is edifying, it is healing, it is enlightening, it is sanctifying, it is full of life. And the words that He enlightens us are the same: they are full of His life[12].

The man got up from his illness, took his bed and returned to his house. He returned home, as the Lord returned to His city. And the returning home means the remaining with God in His Church. You return from the land of sin to your home, to the Church, because you return to God. And the returning to Him is remaining with Him. Because the Lord came to us, He became incarnate for us, to remain with us[13].

Therefore, my beloveds, the remaining with God is the deepening His will. And we cannot know His will, if we don’t read about it. The presenteeists cannot really be christians, because they do not love the books of the past. Because God has revealed Himself in many ways to His Saints and we must read the books of Church Tradition. And we read the books of the Divine Tradition in order to find our faith, the faith that saves us[14].

Because the past of the Church tells us about our present, because it tells us about what we should do and what we should not do. The history of the Church is a light for us, a guiding light, because it teaches us the true measure of things. And if you learn from history, then you don’t hurry, you don’t move, you don’t get worried, because you know that history is full of wars and conflicts, but God calms all things. And the hesychast life of the Church is full of peace, because it does not allow the evil thoughts in the heart, but only the glory of God to reign in us[15].

Fast with peace! This is the fast with tomatoes, peppers, melons. I have always fasted in summer with vegetables and fruits. And thank you for the beautiful way in which you have welcomed me into your homes! Because the sanctification of the house is the reception of God in your home. Much growth in everything and much peace! Amin [Ἀμήν][16]!

---

[1] Started at 9.00, in day of monday, on 29 july 2024. Sun, 25 degrees, wind 6 km/h.

[2] prezenteismul este o stare mediatică, pentru că noi reacționăm imediat la știrile momentului. Dacă nu am fi cablați în mod global la știrile lumii, n-am reacționa ca un val uriaș. Dar fiind toți uniți în online, reacțiile noastre față de ce s-a întâmplat la Paris sau la București sau la New York sunt imediate, iar această reacție ne arată că ne-am învățat să soluționăm lucrurile imediat, în grabă. Numai că graba asta vorbește la modul negativ despre noi, pentru că ea spune că n-avem treabă toată ziua. Și tocmai pentru că nu ne ocupăm cu lucruri serioase, de aceea căscăm gura la știri, la lucruri senzaționale, la cancanuri, pentru că nu avem o muncă susținută.

[3] Și știrile, peste zi, sunt pentru oameni care se plictisesc. Plictiseala vine din lipsa de muncă. Te plimbi toată ziua prin online pentru că nu muncești, pentru că nu îți iei în serios viața ta. Și pentru că ești la zi cu știrile, cu ce văd oamenii pe You Tube, pe Tik Tok, pe Facebook, tu ești un om al prezentului, al prezentului mediatizat, care știi ce se petrece prin lume, dar nu știi ce se petrece la tine în casă sau pe strada ta, în orașul tău. Onlineul te duce departe, te scoate din casa ta și te mută întru viețile altora, iar tu, leneșul, tocmai asta cauți: să evadezi din viața ta, să pierzi timpul, pentru că nu muncești, nu te ocupi cu ceva folositor pentru tine.

[4] Dar omul care muncește se ocupă cu munca lui. N-are timp de pierdut. Pentru el onlineul și televizorul sunt pentru după, pentru când își termină treaba, și numai atunci se gândește la distracție. Dar cel care se distrează toată ziua, acela pierde toată ziua, pentru că mintea lui nu câștigă gânduri bune și nici viața lui nu se îmbogățește duhovnicește și cultural. Căci îmbogățirea reală, cea duhovnicească, se face prin citire, prin studiu, prin muncă asiduă și nu prin frunzărire a cărților. Și când nu înveți cu strategie, nici nu te poți exprima în mod fluent, pentru că ai multe lacune în modul tău de a gândi lucrurile. Și prezenteismul ne rupe de marea literatură a lumii, pentru că nu o citim, nu ne interesează, pentru că ne interesează lucrurile momentului, micile lucrurile ale momentului.

[5] Inteligența artificială sau AI, care a fost dezvoltată începând cu 2010, este un răspuns facil pentru prezenteiști. Ei, necitind nimic, consideră lucruri bune tot ce le spune Chatbot AI. Dar robotul cu care ei vorbesc a fost echipat cu anumite cărți, cu anumite informații și el pe baza lor se exprimă. Ca să știi ceva anume trebuie să citești despre acel subiect. De aceea, când l-am întrebat pe robot lucruri de amănunt, mi-am dat seama că nu le-a citit. Sau a dat răspunsuri greșite. Dar când l-am întrebat lucruri ideologizate din prezent, el mi-a răspuns ca un diplomat, ca unul care vorbește în termenii corectitudinii politice, pentru că așa e învățat să răspundă. Și dacă iei de bune ce îți spune el, robotul te ideologizează, te spală pe creier, pentru că urmărește să îți schimbe modul de a gândi.

[6] Mai pe scurt, poți apela la Ai sau la Google Translate dacă știi limba, dacă știi cartea, dacă ai citit masiv despre subiectul despre care scrii. Dar dacă nu ai un fundament al cunoașterii, folosirea lor nu te duce nicăieri, pentru că totul e improbabil. Și informațiile onlineului sunt mereu improbabile, dacă nu ai o cunoaștere sigură anterioară, dacă nu ai o experiență și dacă nu ai posibilitatea să verifici cunoștințele. Numai când verifici datele și ești sigur, vorbești în cunoștință de cauză. Dar când vehiculezi minciuni, lucruri pe jumătate, când colportezi lucruri ideologizate, nu faci muncă de cercetare, ci te intoxici cu neadevăruri.

[7] Însă Domnul „a venit întru cetatea Sa [ἦλθεν εἰς τὴν Ἰδίαν πόλιν]” [Mt. 9, 1, BYZ], pentru ca să ne facă nouă bine. Pentru ca să ne scoată din cele probabile pentru a ne înrădăcina în cele sigure. Și cele sigure sunt cuvintele Lui. Sunt cuvintele Lui iubitoare de oameni. Și când i S-a adus un paralitic în fața Sa, Domnul „a văzut credința lor [ἰδὼν τὴν πίστιν αὐτῶν]” [Mt. 9, 2, BYZ], a văzut-o duhovnicește. Căci credința oamenilor nu e în afara lor, ci înăuntrul lor. Și ne cere ca și noi să vedem adâncul oamenilor, pentru ca să le vorbim în mod adevărat.

[8] Dar când Domnul a văzut credința lor, a prietenilor paraliticului, El l-a iertat de păcate pe paralitic [Mt. 9, 2, BYZ]. Și ei, prietenii lui, aveau nevoie de iertarea Lui, pentru că toți avem nevoie de iertarea Lui. Dar El îi iartă mai întâi păcatele, pentru că păcatele stau la baza bolii sale. Și când îi iartă păcatele, Domnul îi cere celui iertat să îndrăznească. Să aibă îndrăzneală filială către Dumnezeu, pentru că El i-a iertat păcatele sale.

[9] Cine se spovedește mereu înțelege ce este îndrăzneala filială către Dumnezeu. Pentru că este iertat mereu de Dumnezeu și înțelege că numai mila Lui îl ține în viață și îl lasă să se împărtășească cu El, Cel euharistic. Și această îndrăzneală duhovnicească vine din intimitatea noastră cu Dumnezeu, cu Cel care ne împărtășim în mod continuu.

[10] După ce Domnul a văzut credința lor, El vede și ce spuneau oamenii în inimile lor [Mt. 9, 4, BYZ]. Și oamenii gândeau cele rele [πονηρὰ] în inimile lor [Ibidem], pentru că se certau cu El în inimile lor. Și se certau în inimile lor cu Domnul, pentru că ei considerau că El blasfemiază. Dar El nu blasfemia, pentru că era Dumnezeu și poate să ierte păcatele oamenilor.

[11] Și Domnul ne vorbește aici despre cunoașterea gândurilor, pentru ca să ne arate că există gânduri bune și gânduri rele. Și cele rele sunt de la demoni, pentru că ei ne mint cu ele. Dar, în același timp, El ne vorbește despre atotvederea Lui, despre cunoașterea Lui cea desăvârșită, pentru ca să știm că suntem mereu sub ochii Lui. Și ca să nu minimalizăm niciun păcat al nostru, pentru că toate sunt cunoscute de către El.

[12] După ce l-a iertat de păcate, Domnul l-a vindecat de paralizia lui. Și l-a vindecat ca un Atotputernic. A zis cu cuvântul Său și ce a zis, aceea s-a făcut [Mt. 9, 6-7, BYZ]. Pentru că cuvântul Său e ziditor, e vindecător, e luminător, e sfințitor, e plin de viață. Și cuvintele pe care El ni le luminează sunt la fel: sunt pline de viața Lui.

[13] Omul s-a ridicat din boală, și-a luat patul și s-a întors la casa lui [Ibidem]. S-a întors acasă, după cum Domnul S-a întors în cetatea Sa. Și reîntoarcerea acasă înseamnă rămânerea cu Dumnezeu în Biserica Sa. Te întorci din țara păcatului acasă, la Biserică, pentru că te întorci la Dumnezeu. Și întoarcerea la El e rămânere cu El. Pentru că Domnul a venit la noi, S-a întrupat pentru noi, pentru ca să rămână cu noi.

[14] De aceea, iubiții mei, rămânerea cu Dumnezeu e aprofundarea voii Lui. Și nu putem cunoaște voia Lui, dacă nu citim despre ea. Prezenteiștii nu pot fi creștini cu adevărat, pentru că nu iubesc cărțile trecutului. Pentru că Dumnezeu S-a revelat în multe feluri Sfinților Lui și noi trebuie să citim cărțile Tradiției Bisericii. Și noi citim cărțile Dumnezeieștii Tradiții pentru ca să ne aflăm credința, credința care ne mântuie.

[15] Pentru că trecutul Bisericii ne vorbește despre prezentul nostru, pentru că ne vorbește despre ce ar trebui să facem și despre ce nu ar trebui să facem. Istoria Bisericii e o lumină pentru noi, o lumină călăuzitoare, pentru că ne învață dreapta măsură a lucrurilor. Și dacă înveți din istorie, atunci nu te mai grăbești, nu te mai agiți, nu te mai tulburi, pentru că știi că istoria e plină de războaie și de conflicte, dar Dumnezeu liniștește toate lucrurile. Și viața isihastă a Bisericii e plină de pace, pentru că nu lasă în inimă gândurile rele, ci numai slava lui Dumnezeu să domnească în noi.

[16] Postiți cu pace! Acesta e postul cu roșii, ardei, pepeni. Mereu am postit vara cu legume și fructe. Și vă mulțumesc pentru modul frumos în care m-ați primit în casele dumneavoastră! Pentru că sfințirea casei e primirea lui Dumnezeu în casa ta. Mult spor în toate și multă pace! Amin!