Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [112] (partea a doua)

Traduceri patristice
vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este partea a doua din cartea a șaptea a aceluiași autor

5. Lucrurile îndoite/ dublate ale Scripturii sunt în legătură nu numai cu Hristos, ci și cu cele două Biserici. Pe acestea le-am revăzut acum datorită dublării numelui Stăpânului. La început, El a fost numit Dumnezeu; dar apoi, imediat ce omul a venit întru ființă, I s-a zis Domn și Dumnezeu[1]. Astfel, Scriptura mai înainte ne-a indicat foarte limpede planul întrupării lui Dumnezeu Cuvântul.

[Faptul] că numele Domn a fost asumat datorită umanității Sale [este ceva ce] poate fi auzit deja de la David. El a zis: „Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului. […] Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă”[2]. Și iarăși: „Zis-a Domnul Domnului meu: «Șezi de-a dreapta Mea»”[3]. Aceasta este după întrupare, căci a sta jos este ceva caracteristic pentru trupurile materiale.

De aceea, Gavriil a adus acest nume din Cer, când a zis preaslăvitei Maici a lui Dumnezeu: „Bucură-te, cea plină de har! Domnul [este] cu tine”[4]. Și, de asemenea, Îngerii însoțindu-l pe Gavriil au zis păstorilor la Bitleem: „s-a născut” nouă „Hristos Domnul, în cetatea lui David”[5].

Alăturându-se lor a fost Elisavet, maica cea minunată a îngerului vestitor[6], care ea însăși a fost ca un Înger când a grăit către Maica lui Dumnezeu. Dar și Maria a fost ca un Înger – fie Înger, fie Arhanghel, sau mai presus de Înger, deoarece ea a fost Maica lui Dumnezeu. Elisavet a zis: „Și de unde mie aceasta, ca să vină Maica Domnului meu la mine?”[7].

Iar Pavlos a folosit numele Domn pentru [a indica] persoana fizică a lui Hristos când a zis: „ei nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei”[8]. Iar întru pogorârea la Iad și apoi [întru] înălțarea la Cer, Îngerii I-au vorbit lui Hristos ca Domnului, [Cel] puternic și atotputernic, Domnul Puterilor[9].

6. Dacă dorești, voi fi îndrăzneț și voi explica motivul pentru care Cuvântul Dumnezeu, după întrupare, a fost numit Domn. Apărătorii mei vor fi Dumnezeiasca Scriptură și bărbații cei dumnezeiește insuflați care au descoperit-o [sensurile ei mistice].

Apostolicul Dionisios, marele mistic al celor dumnezeiești [τῶν θείων μύστης ἀποστολικός Διονύσιός], a zis întru atotînțeleapta teologie a cărții sale, Despre numirile dumnezeiești, că Dumnezeu este numit Dumnezeu (Θεός) pentru că vede toate (θεωρεῖν). Este numit Domn (Κύριος) pentru că ține, conduce și domnește (κυριεύειν)[10]. Puterea este numită domnie/ stăpânire (κῦρος), tot așa cum „lipsa de stăpânire” (ἄκυρος) este ceea ce oricine numește [a avea] pe cel fără activitate și putere, neputincios. De aceea, a fost frumoasă, potrivită și cuvenită venirea Sa la oameni, astfel încât atunci când Dumnezeu Cuvântul S-a întrupat și a fost văzut pe pământ[11], a fost numit și Domn.

Mai înainte El a fost numit Dumnezeu, ca Cel ce privește și veghează lumea/ cosmosul. Apoi El a venit în trup și l-a răsturnat pe vrăjmașul tiran. A omorât moartea. Ne-a smuls pe noi din înhățarea demonilor. A învățat pe cei necredincioși cunoașterea lui Dumnezeu și a adus popoarele păgâne la moștenirea Tatălui[12]. A cuprins hotarele pământului și a stăpânit de la mare până la mare și de la râuri până la capătul lumii[13]. Atunci a fost numit Domn, pentru că El domnește peste noi, care odinioară eram sub domnia diavolului.

David a profețit aceasta în mod limpede, când I-a zis Lui: „Doamne, Domnul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul!”[14]. „De la răsăriturile soarelui și până la apusuri, lăudați numele Domnului!”[15]. Și „Domnul este înalt peste toate neamurile”[16], Iisus. Și „Domnul a împărățit, întru frumusețe S-a îmbrăcat”, întru frumusețea trupului. „Îmbrăcatu-S-a Domnul” în om, „întru putere[a]” Crucii, pentru cel care era slab, „și S-a încins”[17].

De aceea Scriptura Îl numește pe Dumnezeu Domn, după ce acea dualitate din lut și suflare dumnezeiască a fost alcătuită ca om. A zis: „Și l-a zidit Dumnezeu pe om din țărâna pământului și a suflat întru fața sa suflare de viață și s-a făcut omul întru suflet viu”[18].

---

[1] Cf. Fac. 2, 7.

În românește, de fapt, numele Dumnezeu cuprinde ambele apelative din latină: Dominus și Deus. Pentru că Dumnezeu, în română, vine de la Dominus Deus. Dintre toate limbile latine, doar în română s-a format numele lui Dumnezeu astfel. În celelalte limbi, el provine doar din latinescul Deus: Dio, Dieu, Dios etc. Prin însuși numele Dumnezeu noi mărturisim întruparea Fiului lui Dumnezeu, Îl mărturisim pe Hristos că este Dumnezeu întrupat. Sau, altfel spus, prin însuși numele lui Dumnezeu mărturisim că suntem creștini.

[2] Ps. 117, 26-27.

[3] Ps. 109, 1.

[4] Lc. 1, 28.

[5] Lc. 2, 11.

[6] Cf. Mal. 3, 1; Mc. 1, 2.

[7] Lc. 1, 43.

[8] I Cor. 2, 8.

[9] Cf. Ps. 23: 8, 10.

[10] Cf. Sfântul Dionisios Areopagitul, Numele Divine XII (PG 3, 969C 1-6).

[11] Cf. Bar. 3, 38.

[12] Cf. Ps. 2, 8.

[13] Cf. Ps. 2, 8; 71, 8.

[14] Ps. 8: 2, 10.

[15] Ps. 112, 3.

[16] Ps. 112, 4.

[17] Ps. 92, 1.

[18] Fac. 2, 7.