Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [116] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este partea a doua din cartea a șaptea a aceluiași autor
3. De vreme ce tu, trudind, cugeți cu râvnă împreună cu noi despre unele ca acestea, nu voi șovăi să arăt, la rând, începuturile pasajelor. Scriptura zice: „Și a sădit Domnul Dumnezeu Paradisul în Edem, către răsărituri”[1]; „Și încă a răsărit Domnul Dumnezeu din pământ tot pomul frumos la vedere”[2]; „Și l-a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care l-a zidit”[3]; „Și i-a poruncit Domnul Dumnezeu lui Adam, zicându-i”[4]; „Și a zis Domnul Dumnezeu: «Nu [este] bine a fi omul singur»”[5]; „Și încă a zidit Dumnezeu din pământ” ființe vii[6]; „și” Domnul Dumnezeu „le-a adus pe ele la Adam”[7]; „Și a pus Domnul Dumnezeu extaz în Adam”[8]; „Și a zidit Domnul Dumnezeu coasta pe care a luat-o din Adam întru femeie”[9]; „Și a auzit glasul Domnului Dumnezeu umblând în Paradis”[10]; „Și a chemat Domnul Dumnezeu pe Adam”[11]; „Și Domnul Dumnezeu i-a zis lui: «Cine ți-a vestit ție?»”[12]; „Și i-a zis Domnul Dumnezeu femeii: «De ce ai făcut aceasta? »”[13]; „Și i-a zis Domnul Dumnezeu șarpelui: «Că[ci] ai făcut aceasta»”[14]; „Și a făcut Domnul Dumnezeu, lui Adam și femeii sale, hitoane din piele”[15]; „Și a zis Domnul Dumnezeu: «Iată, Adam s-a făcut ca unul dintre Noi»”[16]; „Și l-a trimis pe el Domnul Dumnezeu din Paradisul desfătării [pentru] a lucra pământul din care a fost luat”[17].
Deci ascultă: dumnezeiasca răsuflare, asemenea unei firi dumnezeiești, a intrat în trupul lui Adam cel făcut din pământ[18]; și imediat după aceasta, Scriptura nu L-a mai numit pe Dumnezeu cu un nume simplu. L-a numit într-un mod compus, Domnul și Dumnezeul nostru, ca și cum L-ar fi numit pe Hristos, care este un compus [din două firi]. Este exact așa cum am găsit, după ce am cercetat cu foarte multă grijă textele [biblice] cele mai vechi, autentice și acurate, dintre mai multe ediții: textele [transmise] de către Climis, Irineus, Filon filosoful și compilatorul unei Hexapla adnotate. În conformitate cu acestea, fiind Dumnezeu simplu [, nu și om], El a creat creația cea de șase zile. Dar după aceasta, devenind un compus, Domnul și Dumnezeul – care era Dumnezeu și om, Iisus Hristos – a creat noua creație[19].
4. Ascultă cu atenție tainele Dumnezeului celui viu și minunează-te[20]! Când Adam a părăsit Grădina, Dumnezeiasca Scriptură L-a numit imediat pe Stăpân cu un nume simplu și nu compus. Imediat după ieșirea din Paradis, când istoria dumnezeiește insuflată a arătat însărcinarea Evei, a zis: „Și Adam a cunoscut-o pe Eva, pe femeia sa, și [aceasta] l-a zămislit [și] l-a născut pe Cain și a zis: «Am dobândit om de la Dumnezeu»”[21]. Deci de ce, o, iudeule, L-a numit Dumnezeiasca Scriptură pe Dumnezeu cu nume îndoit în Paradis în 17 pasaje la rând[22] – numindu-L Domn și Dumnezeu – și, apoi, imediat după ieșirea omului din Paradis[23], ea L-a numit pe El Dumnezeu, iar nu Domn și Dumnezeu?
A fost așa astfel încât tu să înveți că El este Domnul și Dumnezeul Bisericii înseși. Dar El nu este în același fel de legătură cu cei dinafara Bisericii. El este Dumnezeu – adică Divinitatea – pentru cei dinafară. Dar pentru Biserică, El este atât Dumnezeu cel dumnezeiesc, cât și Domnul care stăpânește peste ea, gândindu-Se la ea, luând-o pe ea de mână și îmbrățișând-o pe ea.
Și dacă, după alungarea din Grădină, Dumnezeiasca Scriptură nu-L numește pe Stăpân ca Domnul Dumnezeu, nu te mira. Va veni o vreme când El va stăpâni și peste cei dinafara Bisericii. Cu adevărat, după cum spune Evanghelia: „și va fi o turmă [și] un păstor”[24], așa cum El însuși a zis.
Încă nu mă întorc de la tâlcuirea mea, pe care am arătat-o mai devreme în provocarea adresată iudeului și la fel și credinciosului invidios care ar putea să se certe împotriva acestei înțelegeri a mea. Sau spune-mi, te rog, prin botnița și zăbala ta, de ce n-a fost Dumnezeu numit Domn și Dumnezeu – ci numai Dumnezeu – mai înainte de venirea răsuflării lui Dumnezeu întru Adam[25]?
[1] Fac. 2, 8.
[2] Fac. 2, 9.
[3] Fac. 2, 15.
[4] Fac. 2, 16.
[5] Fac. 2, 18.
[6] Fac. 2, 19.
[7] Fac. 2, 19.
[8] Fac. 2, 21.
[9] Fac. 2, 22.
[10] Fac. 3, 8.
[11] Fac. 3, 9.
[12] Fac. 3, 11.
[13] Fac. 3, 13.
[14] Fac. 3, 14.
[15] Fac. 3, 21.
[16] Fac. 3, 22.
[17] Fac. 3, 23.
În ediția LXX, în format electronic, pe care o folosim și pe care o traduce Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș (ed. Alfred Rahlfs, Ed. Württembergische Bibelanstalt/ Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1935, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 10.), sunt patru situații, din cele menționate mai sus, în care nu apare Domnul Dumnezeu, ca la Sfântul Anastasios, ci doar Dumnezeu sau nu apare deloc ca subiect al enunțului. Ceea ce înseamnă, evident, că Sfântul Anastasios a avut alt text. E posibil și ca această repetiție să fi părut cuiva (copiști?) nenecesară, prea redundantă. Oricum, însă, este clar că există o copleșitoare majoritate a situațiilor în care Creatorul e numit Domnul Dumnezeu, în secțiunea scripturală evidențiată de autor, fiind evidentă deosebirea față de toată prezentarea anterioară a referatului creației.
[18] Cf. Fac. 2, 7.
[19] Cf. II Cor. 5, 17; Gal. 6, 15.
[20] Cf. I Cor. 4, 1.
[21] Fac. 4, 1.
[22] Cf. Fac. 2, 8 – 3, 23.
[23] Cf. Fac. 3, 23-24.
[24] In. 10, 16.
[25] Cf. Fac. 2, 7.