Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [118] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este partea a doua din cartea a șaptea a aceluiași autor
3. [Din punct de vedere] literal, Profetul Moisis, aici, ne învață pe noi următoarele. „Aceasta”, zice, „[este] cartea nașterii cerului și a pământului, când [ele] a[u] fost făcut[e], [în] care zi a făcut Dumnezeu cerul și pământul”, adică în ziua dintâi. „Mai înainte” ca orice fel de verdeață a câmpului „să fie pe pământ” și „mai înainte [ca]” orice fel de iarbă a câmpului „să răsară. Căci Domnul Dumnezeu” încă nu trimisese ploaie „pe pământ”. Pentru că niciun om nu venise întru ființă și nu lucra „pământul, dar izvorul urca din pământ și adăpa toată fața pământului”[1].
Cei care primesc înțelesul literal și numai înțelesul literal, pot să deducă că Dumnezeiasca Scriptură aici minte. Căci nicăieri nu găsim, în prima zi a creației celei de șase zile, mai înainte de verdeață și de vegetație, ca un izvor sau o udare să fie amintite. Nu exista apă sub pământ. Toate apele, prin fire, erau deasupra pământului[2]. Și acolo unde era apă, nu era nici ploaie și nici udare [a pământului prin izvor].
Sau din care pământ a răsărit și a udat pământul de deasupra? Căci acest fragment, de fapt, [înțeles literal,] sugerează [că existau] două pământuri. Zice că „izvorul” a ieșit „din”, de sub „pământ și adăpa toată fața pământului”[3]. Dar dacă încă nu erau niciun fel de roade sau plante sau animale sau păsări sau agricultori și niciun fel de om, ce anume uda acest izvor urcând de dedesubt, de sub pământ? Și dacă el adăpa întreaga față a pământului, la ce a mai fost nevoie de râul ieșind din Edem, ca să ude Paradisul?[4] Nu era și Paradisul tot pe pământ?
Ascultă pasajul următor: „În[tru] început a făcut Dumnezeu cerul și pământul, iar pământul era nevăzut și nefăcut și întunericul [era] deasupra abisului”[5]. Dacă întunericul era deasupra abisului, dacă întunericul era peste toată creația, atunci ce anume era udat în întuneric?
„Și Duhul/ vântul lui Dumnezeu Se purta deasupra apei”[6] – adică vântul [într-o înțelegere literală] alerga repede și agita apele (căci „a se purta” înseamnă „a merge repede”). Dar dacă este astfel, spune-mi cum întreg pământul, care era dedesubt, sub apă, și tăinuit în nevăzut, în ape întunecate și furtunoase – cum era el adăpat de un izvor ieșind din pământ?
[1] Fac. 2, 4-6 (Codex Basel Univ. – Bibl. A. N. III. 13 et versiones Araba et Armeniaca).
[2] Cf. Fac. 1, 2.
[3] Fac. 2, 6.
[4] Cf. Fac. 2, 10.
[5] Fac. 1, 1-2.
[6] Fac. 1, 2.