Oricând te văd [1]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Oricând te văd
(noua mea carte de poeme aflată în lucru)
*
Când aflu de un nou poet,
eu caut cărțile lui în PDF,
ca și când totul trebuie să fie online,
la prima vedere.
Dar, adesea, foile, cărțile în foaie,
mi-i fac pe poeți departe,
când ei, cu toții,
ar trebui să fie cu mine,
să stăm de vorbă pe îndelete.
De fapt, toate cărțile au nevoie de mine,
de cititorul lor.
Au nevoie să stea la mine în telefon,
în computer,
în inimă.
Oricât de diferiți.
Oricât de părut anacronici.
Stă de vorbă cu fiica ei
despre propria ei naștere.
Știe că a fost dorită.
Așa ar trebui să fie toți copiii:
doriți, așteptați…
Versuri în alte limbi,
ca niște spice de grâu în lanul tău.
Ruperi de ritm, confesiuni,
sentimente brutale.
Căci poemele, toate,
au nevoie de cărțile lor.
Iar toate cărțile de noi,
de cei care le privim
ca pe-o experiență vie.
*
When I find out about a new poet,
I look for his books in PDF,
as if everything must be online,
at first glance.
But, often, the sheets,
the books in the sheet,
make my poets far away,
when they, with all of them,
should be with me,
so that we can talk leisurely.
In fact, all books need me,
their reader.
They need to stay with me
in telephone,
in computer,
in heart.
As different as they are.
As anachronistic as they may seem.
She is talking to her daughter
about her own birth.
She knows she’s been wanted.
This is how all children should be:
to be wanted, expected…
Verses in other languages,
like some ears of wheat in your field.
Breaks in rhythm, confessions,
brutal feelings.
For the poems, all of them,
need of their books.
And all books by us,
by those who see them
as a living experience.