Mărturii II. 35
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Mărturii ortodoxe contemporane
(vol. 2)
*
Alexandru a început să vadă Sfinți Îngeri cu puțin timp înainte de adormirea lui și a văzut-o și pe Născătoarea de Dumnezeu în salonul său de Spital înainte de a muri de leucemie la vârsta de aproape 17 ani. Fiu de Preot. Lucru mărturisit de tatăl său.
*
Bătrâna femeie credincioasă a adormit și o femeie din familia ei a visat-o. Și cea adormită i-a spus în vis: „Sunt bine unde sunt acum!”. Mi-a spus acest lucru bărbatul femeii care a visat-o. În ziua de 6 iulie 2024, o zi de sâmbătă.
*
Părintele Ioan, nou hirotonit, se duce la Protoiereul său ca să se prezinte. Și se duce pe timp de iarnă, în haine sărăcăcioase și fără ceva pe cap. Iar când superiorul său ierarhic îl vede la ușă în acest fel, îi dăruie căciula lui scumpă, lucru care l-a uimit pe Preot și l-a făcut să fie recunoscător față de el.
*
Un bărbat credincios, la mormântul lui Mihail Eminescu, a mărturisit ce i-a spus Părintele Nicodim Bujor de la Cernica: „M-am rugat Maicii Domnului pentru Eminescu. Și Maica Domnului mi s-a arătat și mi-a spus: «Nu te mai ruga pentru Eminescu, căci Eminescu este mântuit! Eu l-am mântuit pe el» prin rugăciunile mele[1].
*
Sfântul Dumitru Teologul: „Aș vrea să mai spun câteva lucruri despre deosebirea dintre spiritualitatea ortodoxă răsăriteană, care este această deschidere spre Dumnezeu, Care e prezent, Care ni Se deschide El Însuși, Care este El Însuși în noi [prin slava Lui] și Occident. Occidentul a mers înspre separarea lumii de Dumnezeu, pentru că nu L-a mai văzut pe Dumnezeu în comunicare cu noi, dar nu L-a mai văzut nici în Sfinți, în Care Dumnezeu este puternic prezent, și nu L-a mai văzut nici în Maica Domnului. Ortodoxia are o mare înțelegere și iubire față de Maica Domnului. Față de mamă. Dacă mama e sfântă pentru fiecare om, cum n-ar fi Sfântă pentru Cel care S-a făcut om, pentru Fiul lui Dumnezeu? Cum n-ar fi ridicată și ea la înălțimea Lui? Și cum n-ar avea ea un cuvânt foarte important, în rugăciunile ei, către Fiul ei? Și cum n-ar îndurera-o și pe ea păcatele și pericolele care ne primejduiesc pe noi? Și cum nu ne-ar iubi ea pe noi prin iubirea Lui? Cum n-am avea și noi o Mamă mai iubitoare decât toate mamele? Adică am vedea în iubirea ei prezența lui Dumnezeu în lume.
Și aș mai vrea să spun ceva și despre inferioritatea Occidentului creștin față de Răsărit în învățătura lui despre Filioque. Când ei spun că Duhul purcede și de la Fiul, nu mai văd pe Tatăl ca Tată și pe Fiul ca Fiu. Nu mai văd o iubire adevărată între Ei doi. Căci dacă Îl fac și pe Fiul izvor al Duhului, atunci e și El un fel de Tată. Și dacă Tatăl și Fiul sunt la fel, atunci de ce ar mai fi iubire atât de mare între Ei? Numai dacă Fiul rămâne Fiu și nu devine și El Tată, purcezându-L pe Duhul, ci Îl primește pe Duhul ca Fiu și Îl are pe Duhul ca Duh de Fiu, trăind sentimentul Lui de Fiu, numai atunci iubirea în Treime rămâne adevărată.
Deci iată cum învățătura ortodoxă și în privința aceasta s-a păstrat în toată bogăția ei, în toate nuanțele ei și în tot caracterul ei de religie a iubirii! Occidentalii n-au înțeles lucrurile acestea! Ei au simplificat lucrurile. Le-au despărțit. De aceea au venit cu filosofia scolastică, care a redus totul la niște definiții raționale. După care au venit cu filosofiile de la Renaștere încoace, care au confundat lumea cu Dumnezeu și care nu mai știu de Dumnezeu. Și care ne-au adus și nouă aceste filosofii raționaliste, aceste filosofii care confundă lumea cu Dumnezeu, și care au culminat în marxism. Căci de acolo a venit marxismul, comunismul, dușmanul credinței, dușmanul valorii omului, a fiecărui om!
Și acesta nu vede că fiecare om este o altă valoare. Și fiecare om merită să fie văzut așa cum este el. Căci nu îi confunzi pe toți. Nu îi uniformizezi pe toți. Nu îi faci pe toți o masă. Ca și cum toți am proveni dintr-o esență, în care se duc iarăși, murind. Uniformizarea aceasta, monotonia aceasta la care a ajuns gândirea occidentală prin marxism, a fost cea mai mare nenorocire pe care a trăit-o lumea. Într-o lume ortodoxă nu s-ar fi putut naște o asemenea gândire uniformizatoare, monotonă, lipsită de nuanțe, lipsită de delicatețe, lipsită de prețuirea fiecărui om, de înțelegerea valorii fiecărui om, care înseamnă în același timp voința de a câștiga de la fiecare om, dar și a-l face pe om să câștige de la tine.
Spre relațiile adevărate dintre oameni trebuie să ne îndreptăm noi și spre aceasta ne poate ajuta Ortodoxia! Dacă ar înțelege toată lumea din Occident că în Ortodoxie s-a păstrat Creștinismul viguros, plin și bogat de la început și l-ar lua ca izvor de înălțare a omenirii, de îmbogățire a omenirii, de prețuire a oamenilor, atunci omenirea ar ajunge într-o nouă epocă. În epoca Creștinismului deplin realizat”[2].
[1] Dintr-o filă video văzută pe TikTok.
[2] Cf. https://www.youtube.com/watch?v=zIeFf5blsy8, minutele 1.01.33-1.07.34.