Oricând te văd [5]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Oricând te văd

(noua mea carte de poeme aflată în lucru)

*

De ce latri câinele nimănui?
De ce norii nu mai sunt aceiași pentru toți?
Unde te-ai dus amintire care nu mai revii,
care nu mai ai de-a face cu mine?
Iarba tot crește,
timpul tot crește,
uitarea se afundă în noi.
Postul ne duce la zilele pline de lumină.
Ne vom îmbrăca în alb,
vom fi albi cu totul,
vom fi miresele Mirelui.
Care nu va veni doar la miezul nopții,
ci va fi mereu cu noi,
după cum ne-a făgăduit.
Unde e atingerea
cu care mi-ai atins inima?
Unde sunt miile de versuri
pe care le-am scris în inima ta?
Va fi noaptea cea plină de lumină.
Vom fi lumini, lumini vii.
Toate durerile noastre
vor deveni bucurii.
Pentru că toate suferințele
noastre se vor umple de lumină.
*
Why is nobody’s dog barking?
Why aren’t the clouds the same
for everyone anymore?
Where did you go memory
that never comes back,
that you no longer have anything
to do with me?
The grass keeps growing,
the time keeps growing,
the forgetfulness sinks into us.
The fasting takes us to the days full of light.
We will dress in white,
we will be all white,
we will be the brides of the Bridegroom.
Who will not come only at midnight,
but He will always be with us,
as He promised us.
Where is the touch
with which you touched my heart?
Where are the thousands of verses
on which I have written in your heart?
It will be the night that is full of light.
We will be lights, living lights.
All our pains will become joys.
Because all our sufferings
will fill with light.