Oricând de văd [6]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Oricând te văd
(noua mea carte de poeme aflată în lucru)
*
Și ce-ați vrut să spuneți
când ați spus,
de dimineață și până la apus?!
Și cine-a vrut să știe,
dac-a vrut,
ce e sentimentul abia început?!
Întrebări puse sub anonimat,
pentru că e băiat,
e neîntrebat.
Și cărțile sunt grele,
ca un blat,
ce devine pâine
pe macat.
Până unde vreți să mergeți?,
m-a-ntrebat.
Până unde totul
e neîncercat!
Și de ce nu spuneți
ne-ncetat?!
Pentru că eu scriu
și întrebat!
E sincer,
e băiat,
n-are vedere de-mpărat.
Nu vede,
n-a încercat,
până când nasul
și-a scăldat.
Nu poate,
așa este,
ce păcat!…
Întrebările lui sunt
zero barat.
*
And what did you mean
when you said,
from the morning until the sunset?!
And who wanted to know,
if he wanted, what is the feeling
that has just begun?!
Questions put under anonymity,
because he’s a boy,
he’s unasked.
And the books are heavy,
like a dough,
which becomes bread
on the macat.
Where do you want to go?,
he asked me.
Until everything
is untried!
And why don’t you
say incessantly?!
Because I write
and asked!
He’s sincere,
he’s a boy,
he has no sight of the emperor.
He doesn’t see,
he didn’t try,
until his nose washed.
He can’t,
that’s how it is,
what a shame!…
His questions
are zero barred.