Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [124] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este partea a doua din cartea a șaptea a aceluiași autor
7. De aceea, exegeții/ tâlcuitorii amintiți, pentru aceste motive – care sunt incomprehensibile – cercetând toate cele despre Grădină într-un mod duhovnicesc, au spus că diferite erezii au fost create de oameni care au înțeles la modul realist cele pe care Facerea le-a istorisit despre Dumnezeu și despre Paradis.
Unii eretici au învățat că Dumnezeu a avut o formă trupească, după chipul și asemănarea materială a omului[1]. Alții au adus multă mulțumire șarpelui, pentru că, datorită sfatului său și încălcării [poruncii] care a urmat, întregul neam omenesc s-a născut din femeie[2]. Acești eretici sunt numiți ofitei/ ofiți [ὁφῖται], și pe drept cuvânt. Și maniheii, atât bărbați cât și femei, se adună goi în bisericile lor, întru imitarea lui Adam și a Evei[3].
Iar alții au adorat natura focului ca necreată, pentru că nu există nicio menționare a focului în creația cea de șase zile. Pe când alții s-au închinat apei ca necreată, pentru că nu este scris: Și Dumnezeu a zis: „Să fie apă!”[4]. Și iarăși alții, inclusiv persanii, obișnuiau să se căsătorească cu surorile și mamele lor, pentru că strămoșii noștri dintâi s-au culcat cu mamele și surorile lor[5].
Și mai sunt unele erezii care Îl învinovățesc pe Dumnezeu pentru că nu l-a împiedicat pe cel rău să o amăgească pe Eva prin șarpe[6].
Iar altă erezie învață că sufletele animalelor erau raționale și că erau în stare să înțeleagă și să practice vorbirea. Această erezie a înțeles [din Scriptură] că Dumnezeu a binecuvântat păsările și peștii și l-a blestemat pe șarpe și că Dumnezeu a condus fiarele și păsările și dobitoacele la Adam, pentru ca să vadă cum le va numi[7].
[1] Cf. Fac. 1, 26.
[2] Cf. Fac. 3, 1-6; 4: 1-2, 25; 5, 3-4.
[3] Cf. Fac. 2, 25.
[4] Cf. Fac. 1: 2, 3, 6, 14.
[5] Este vorba despre înmulțirea neamului omenesc prin fiii și fiicele Sfinților Protopărinți Adam și Eva. Cronografele bizantine, preluând o tradiție iudaică străveche, spun că Adam și Eva au născut mereu gemeni, câte un băiat și o fată. Și atunci, la începuturi, până la înmulțirea neamului omenesc, oamenii au născut prunci prin căsătoria cu surorile lor. Fericitul Serafim Rose spune că a fost ceva specific pentru acele vremuri, de la începuturile lumii, era ceva firesc și îngăduit atunci, dar care a încetat ulterior, pe măsură ce neamul omenesc s-a înmulțit. Nu știu însă la ce se referă Sfântul Anastasios când vorbește despre căsătoria cu mamele: dacă era tot ceva păstrat prin tradiție, dacă era îngăduită și aceasta, sau era doar o credință a păgânilor și ereticilor despre care amintește.
[6] Cf. Fac. 3, 14-15.
[7] Cf. Fac. 2, 19.