Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [125] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este partea a doua din cartea a șaptea a aceluiași autor
8. Minunații tâlcuitori/ exegeți amintiți mai sus au căutat să răstoarne acestea și [încă] multe alte născociri eretice care și-au luat ca punct de început cuvintele scrise despre Paradis.
Ei au cugetat asupra Dumnezeieștii Scripturi cu duhurile lor – așa cum poruncește Pavlos[1] – și au înțeles că sunt două Paradise. Așa cum sunt două Ierusalimuri[2], tot așa există un Paradis sensibil și unul duhovnicesc, unul pământesc și unul ceresc, unul văzut și altul gândit/ rațional.
Întocmai după cum există un Hristos ceresc împreună cu unul pământesc. Acestea sunt în armonie cu chipul celor două Biserici: zic despre cetatea pământească și despre cea cerească a Puterilor Domnului[3].
Acolo, în acel loc, există a doua și mai adevărată țară făgăduită[4], pământul celor vii[5], cele multe[6], netrecătoare și veșnice corturi[7], al doilea și nestricăcios pământ al neamurilor[8].
Are pomi care sunt nestricăcioși, ape și plante care nu se veștejesc. Are roade care sunt pururea coapte. Acestea sunt pururea adăpate și udate de către izvorul vieții veșnice[9].
Ei înfloresc în fiecare zi[10], mereu și pururea, crescând spre cele mai bune, și nu încetează niciodată să înainteze sau să se dezvolte sau să se schimbe în ceea ce este mai nobil și mai desăvârșit. Ei sunt sădiți și udați în casa lui Dumnezeu și înfloresc în curțile Sale de sus[11].
Cedrii cerescului Liban sunt unii ca aceștia, ale căror firi cugetătoare au fost sădite de către Cel Unul-Născut.
Aici rândunelele, sufletele sfinte, își vor face cuibul. Și casa Cocostârcului, Hristos, le va aduce pe ele[12]. Căci doar pentru ele El a pregătit și a sădit acea nematerială și gânditoare/ rațională livadă, care nu îmbătrânește niciodată și nu e niciodată stricată și despre care Scriptura zice: „Și a sădit Domnul Dumnezeu Paradisul în Edem, către răsărituri, și l-a pus acolo pe omul pe care l-a zidit”[13].
[1] Cf. I Cor. 2, 13.
[2] Cf. Gal. 4, 25-26; Evr. 12, 22.
[3] Cf. Ps. 47, 9.
[4] Cf. Evr. 11, 9.
[5] Cf. Ps. 114, 9.
[6] Cf. In. 14, 2.
[7] Cf. Lc. 16, 9.
[8] Cf. Ps. 36, 11; Mt. 5, 5.
[9] Cf. Apoc. 21, 6.
[10] Acest lucru l-au spus mulți din cei care au avut revelația Paradisului, de la Sfântul Efrem Sirul la Sfânta Ecaterina Kurbatova: că în pomii Raiului sunt deopotrivă flori și roade, în același timp.
[11] Cf. Ps. 91, 14.
[12] Cf. Ps. 103, 16-17.
[13] Fac. 2, 8.