Zi: 7 septembrie 2024

 My beloveds[1],

our Mistress, the Teotocos [Θεοτόκος[2]], is the embodiment of the greatest love for God. Because she loved God so much that the Father’s Son refound Himself fully in her love and wanted her as His Mother. His Mother, of whom the Church sings that her birth „announced joy [to] all the world [χαρὰν ἐμήνυσε πάσῃ τῇ οἰκουμένῃ]”[3]. But the joy her birth heralded is divine and it points to God and not to her. Because she gave birth to the Sun of righteousness [ὁ Ἥλιος τῆς δικαιοσύνης], on Hristos, our God[4]|[5].

To her world, the Mother of God was a statistical problem. Because another baby girl had been born, another human person. Because we, humans, do not understand the value of each individual person from the first. And we count people, turn them into statistics, consider them all equal, when every man has his purpose on earth, and some have a special purpose, marking the history of the world. Therefore, for people, another little girl was born, while for God, in the person of Maria [Μαρία], the joy of the whole world was born. Because God had been waiting for the one who would love Him perfectly, and that person was her. And therefore, from His, God’s perspective, her birth was the joy of the whole world, because, from the world’s perspective, the world had not even felt her presence[6].

Because we, the people, must make waves, stand out, show our work and life in front of everyone in order to be known. Birth is humble, it is unknown, but you make known your family and the place where you were born, if you become someone big, if you are a value person. And when a man of God falls asleep, when he falls asleep unknown to anyone, his death is humble, it is unknown. But when God glorifies that one, then He puts him in the middle of the world, makes him known to everyone, because he lived with God and is with Him in His eternal Emperordom[7].

Who took into account on Saints Ioachim [Ἰωακεὶμ] and Anna [Ἄννα][8], the parents of the Mother of God [Μητρόθεος[9]], in their world? They were despised because they had no children. They were considered cursed by God because they were barren. Therefore, when they went to the Hierarch Isahar [Ἰσαχάρ] with their gifts, he did not receive them, because he considered them sinners and claimed that because of their hidden sins God did not bless them[10]. But their rejection by men has filled them with the great blessing of God! Because God had ordained their sterility, as He also ordained the birth of the Mostclean Virgin Maria from them. But they received her as a gift from God after many tears, after many prayers, after much fasting[11]. And God gives gifts to people according to their love for God and not according to the place where they were born or according to the family they were born into[12].

The Angel of the Lord came to Saint Anna into vision and announced to her that she would give birth to Maria, the one through whom salvation would be given to the whole world[13]. And she, immediately, promised the Lord that she would give Maria to the service of the Lord[14]. Because she believed what was promised to her from the Lord! And the Angel of the Lord was the Holy Archangel Gavriil [Γαβριήλ[15]][16]. Who also appeared to Saint Ioachim in the wilderness and told him that Anna would give birth to a little girl and that he found Anna in Jerusalem full of joy, because he also announced to her this great miracle of God[17].

And the Virgin Maria is born in Nazaret [Ναζαρέτ], in a small city[18], through the seminal way, but when God willed, so that she will be the joy of the whole world. And the people of God, to this day, do not look at the city where the Mother of God was born, but at her constantly, praying to her for help and mercy. But those who look at the glory of the world, ask like the one of old: „Can be anything good from Nazaret [Ἐκ Ναζαρὲτ δύναταί τι ἀγαθὸν εἶναι]?” [In. 1, 46, BYZ]. Because they depreciate people after external things, as long as they don’t see them deep inside[19].

And the Mother of God, like the Lord, stood among them, of the jewish people, but few saw her divine beauty, her great glory, as Saint Dionisios the Areopagitis [Διονύσιος ὁ Ἀρεοπαγίτης][20]saw her[21]. For, in order to see the Saints, you must also be one of them, i.e. full of His glory. Because the Saints see themselves from the inside, they see themselves ghostually, understanding their words and deeds[22].

What has the world seen from your birth, Mother of God? What does it see from your Holy Icons? For many, they are works of art or idolatry. And your days of feast are some days. But we, your servants, rejoice to see you iconized everywhere in the Church and in the world, because through your Holy Icons we receive from your eternal radiance. We see the meekness, the obedience, your kindness, your humility iconized in the Church. Your iconographic face is the embodiment of all divine virtues. You have your Son in your arms and our God, and you are our Mother, of all of us, because you teach us all your love as a Mother. From you we learn to be mothers and fathers, grandparents and children. Because to be means to love pure, to love divinely[23].

I needed a mother’s love and I got it from the Mother of God. And I received a father’s love from Saint Ilie the seer of God, my ghostual Father. But when I met my future wife, I knew sisterly and wifely love, and my experience of love multiplied. And today, on this holy day, the Lady Priestess Gianina Maria-Cristina Picioruș, my wife, turns 47 years old, and I am happy and grateful for all the things I have learned and continue to learn from her. Because it is a great blessing to live daily with a great ecclesial conscience by your side and an exceptional thinker of our world. For every word I say reaches her heart and everything we do together is a source of thought and creation for her. And even if I had no auditor for my words and writings, she holds place of the whole world for me[24].

People see you from the outside, they see you from a distance, they keep you at a distance, because they don’t know you. We lose a lot of experience from our reluctance to make new relationships. And if I really regret something, it is precisely this: that I often hesitated to enter into dialogue with certain people, because great relationships would have emerged between us. I have been running all my life after friends, after exceptional friends. And I am open to my disciples, to the people I am waiting for and with whom I want to do great things. Because I don’t look at where he comes from and who he is, but what he does and can do for God and for people. And the real discipleship is the one made with God and always enlightened by Him[25].

Until this hour, with the grace of God, my wife is my best disciple. Both theologically and culturally. Whoever follows the books I have published so far, hers or written together with me – and there are 52 books[26] – will see her theological and ghostual growth step by step. And I do not praise my disciples in nonknowledge of the cause, but on the basis of their plenarily reality. But, although I noted this wonderful and gratifying thing, I take care of each disciple individually, without creating hierarchies. Because everyone has their own path and their own fulfillment in life[27].

Of fact, God deals with each of us personally. Although the Mother of God had her entirely unique path, each of His Saints has his own unique path. And God never uniformized His Saints, He doesn’t want to make them all the same, drawn at xerox, but each one has its own beauty and its own glory and its own theology. Because He respects our aspirations, our uniqueness, our personal way of living and seeing things[28].

Therefore, my beloveds, the holiest of all creation, the Mother of God, does not want to make us a copy of her, but to fulfill us personally in our lives. She helped the Saints who loved her to be themselves, to be fulfilled in their lives. And the Saint Ioannis the Theologian is one, as is the Saint Dionisios Areopagitis one, as is the Saint Grigorios Palamas one. All of them were guided by the Mother of God, but each one has his own personality and his own life. And we don’t have to copy others in their way of being, but to take on from them things that fulfill us[29].

A lot of growth in all that you do! May the Mother of God delight us in all the days of our life! Amin[30]!

---

[1] Started at 8.25, in day on monday, on 2 september 2024. Sun, 18 degrees, without wind.

[2] To be seen: https://en.wikipedia.org/wiki/Theotokos.

[3] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Sep/Sep08.html.

[4] Ibidem.

[5] Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, este întruparea celei mai mari iubiri pentru Dumnezeu. Pentru că ea L-a iubit atât de mult pe Dumnezeu, încât Fiul Tatălui S-a regăsit din plin în iubirea ei și a dorit-o pe ea ca Maică a Lui. Maică a Lui, despre care Biserica cântă că nașterea ei „bucurie a vestit [la] toată lumea [χαρὰν ἐμήνυσε πάσῃ τῇ οἰκουμένῃ]”. Dar bucuria pe care a vestit-o nașterea ei este dumnezeiască și Îl indică pe Dumnezeu și nu pe ea. Pentru că ea L-a născut pe Soarele dreptății [ὁ Ἥλιος τῆς δικαιοσύνης], pe Hristos, Dumnezeul nostru.

[6] Pentru lumea ei, Maica lui Dumnezeu era o problemă de statistică. Pentru că se mai născuse o fetiță, o altă persoană umană. Pentru că noi, oamenii, nu înțelegem din prima valoarea fiecărui om în parte. Și noi numărăm oamenii, îi transformăm în statistică, îi socotim pe toți egali, când fiecare om are un scop al lui pe pământ, iar unii au un scop special, marcând istoria lumii. De aceea, pentru oameni, se mai născuse o fetiță, pe când, pentru Dumnezeu, în persoana Mariei, se născuse bucuria întregii lumi. Pentru că Dumnezeu o așteptase pe aceea care Îl va iubi pe El desăvârșit și acea persoană era ea. Și de aceea, din perspectiva Lui, a lui Dumnezeu, nașterea ei a fost bucuria întregii lumi, pentru că, din perspectiva lumii, lumea nici nu îi simțise prezența.

[7] Căci noi, oamenii, trebuie să facem valuri, să ieșim în evidență, să ne arătăm opera și viața în fața tuturor pentru ca să fim cunoscuți. Nașterea e smerită, e necunoscută, dar îți faci cunoscută familia și locul unde te-ai născut, dacă ajungi cineva mare, dacă ești un om valoric. Iar când adoarme un om al lui Dumnezeu, când adoarme neștiut de nimeni, moartea lui e smerită, e necunoscută. Dar când Dumnezeu îl slăvește pe acela, atunci îl pune în mijlocul lumii, îl face cunoscut tuturor, pentru că el a trăit cu Dumnezeu și este cu El în Împărăția Sa cea veșnică.

[8] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/591/sxsaintinfo.aspx.

[9] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Theotokos.

[10] Viețile Sfinților pe luna septembrie [Lives of the Saints for the month of September], ed. a II-a, Ed. Episcopiei Romanului, 1999, p. 133.

[11] Idem, p. 133-134.

[12] Cine i-a băgat în seamă pe Sfinții Ioachim și Anna, părinții Maicii lui Dumnezeu [Μητρόθεος], în lumea lor? Ei erau disprețuiți pentru că nu aveau copii. Erau socotiți blestemați de Dumnezeu pentru că erau sterpi. De aceea, când s-au dus la Arhiereul Isahar [Ἰσαχάρ] cu darurile lor, el nu i-a primit, pentru că i-a socotit păcătoși și a susținut că datorită păcatelor lor ascunse nu îi binecuvântă Dumnezeu. Dar respingerea lor de către oameni i-a umplut de marea binecuvântare a lui Dumnezeu! Pentru că Dumnezeu rânduise sterilitatea lor, după cum a rânduit și nașterea Preacuratei Fecioare Maria din ei. Dar au primit-o pe ea ca dar de la Dumnezeu după multe lacrimi, după multe rugăciuni, după postire multă. Iar Dumnezeu dă daruri oamenilor pe măsura iubirii lor de Dumnezeu și nu după locul unde s-au născut sau după familia în care s-au născut.

[13] Viețile Sfinților pe luna septembrie [Lives of the Saints for the month of September], ed. cit., p. 134-135.

[14] Idem, p. 135.

[15] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Gabriel_(given_name).

[16] Viețile Sfinților pe luna septembrie [Lives of the Saints for the month of September], ed. cit., p. 135.

[17] Îngerul Domnului a venit la Sfânta Anna întru vedenie și i-a vestit ei că o va naște pe Maria, pe cea prin care se va da mântuire la toată lumea. Iar ea, imediat, I-a făgăduit Domnului că o va dărui pe Maria slujirii Domnului. Pentru că ea a crezut cele făgăduite ei de la Domnul! Și Îngerul Domnului era Sfântul Arhanghel Gavriil. Care i s-a arătat și Sfântului Ioachim în pustie și i-a spus că Anna va naște o fetiță și că pe Anna o găsește în Ierusalim plină de bucurie, pentru că și ei i-a vestit această mare minune a lui Dumnezeu.

[18] Viețile Sfinților pe luna septembrie [Lives of the Saints for the month of September], ed. cit., p. 126.

[19] Și Fecioara Maria se naște în Nazaret, într-o cetate mică, pe cale seminală, dar atunci când a voit Dumnezeu, pentru ca să fie bucuria întregii lumi. Și oamenii lui Dumnezeu, până azi, nu se uită la orașul în care s-a născut Maica lui Dumnezeu, ci la ea neîncetat, rugându-se ei pentru ajutor și miluire. Însă cei care se uită la fala lumii, întrebă ca cel de odinioară: „Din Nazaret poate a fi ceva bun [Ἐκ Ναζαρὲτ δύναταί τι ἀγαθὸν εἶναι]?” [In. 1, 46, BYZ]. Pentru că ei depreciază oamenii după lucruri exterioare, atâta timp cât nu îi văd în adâncul lor.

[20] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/794/sxsaintinfo.aspx.

[21] Viețile Sfinților pe luna septembrie [Lives of the Saints for the month of September], ed. cit., p. 129.

[22] Și Maica lui Dumnezeu, aidoma Domnului, a stat în mijlocul lor, a poporului evreu, însă puțini au văzut frumusețea ei cea dumnezeiască, slava ei cea mare, așa cum a văzut-o Sfântul Dionisios Areopagitis. Căci, pentru ca să îi vezi pe Sfinți, trebuie să fii și tu unul dintre ei, adică plin de slava Lui. Pentru că Sfinții se văd din interior, se văd duhovnicește, înțelegându-și cuvintele și faptele.

[23] Ce a văzut lumea din nașterea ta, Maică a lui Dumnezeu? Ce vede ea din Sfintele tale Icoane? Pentru mulți, ele sunt operă de artă sau idolatrie. Iar zilele tale de praznic sunt zile oarecare. Dar noi, slujitorii tăi, ne bucurăm văzându-te iconizată pretutindeni în Biserică și în lume, pentru că prin Sfintele tale Icoane primim din strălucirea ta cea veșnică. Vedem blândețea, ascultarea, bunătatea ta, smerenia ta inconizate în Biserică. Chipul tău iconografic e întruparea tuturor virtuților dumnezeiești. Îl ai pe Fiul tău în brațe și Dumnezeul nostru și ești Maica noastră, a tuturor, pentru că ne înveți pe toți iubirea ta de Mamă. De la tine învățăm să fim mame și tați, bunici și copii. Pentru că a fi înseamnă a iubi curat, a iubi dumnezeiește.

[24] Aveam nevoie de iubirea de mamă și am primit-o de la Maica lui Dumnezeu. Iar iubirea de tată am primit-o de la Sfântul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Părintele meu duhovnicesc. Însă, când am cunoscut-o pe viitoarea mea soție, am cunoscut iubirea de soră și de soție, și experiența iubirii mele s-a înmulțit. Iar azi, în această zi sfântă, Doamna Preoteasă Gianina Maria-Cristina Picioruș, soția mea, împlinește 47 de ani, iar eu mă bucur și sunt recunoscător pentru toate lucrurile pe care le-am învățat și le învăț mereu de la ea. Pentru că e o mare binecuvântare să trăiești zilnic cu o mare conștiință eclesială lângă tine și cu o gânditoare de excepție a lumii noastre. Căci orice cuvânt pe care îl spun ajunge în inima ei și orice facem împreună este un izvor de cugetare și de creație pentru ea. Și chiar dacă n-aș avea niciun auditor pentru cuvintele și scrierile mele, ea ține loc de întreaga lume pentru mine.

[25] Oamenii te văd din afară, te văd de la distanță, te țin la distanță, pentru că nu te cunosc. Pierdem multă experiență din reticența noastră de a ne face noi relații. Și dacă regret ceva cu adevărat e tocmai asta: că adesea am ezitat să intru în dialog cu anumiți oameni, pentru că ar fi ieșit mari relații între noi. Eu am alergat toată viața mea după prieteni, după prieteni de excepție. Și sunt deschis față de ucenicii mei, de oamenii pe care îi aștept și cu care doresc să fac lucruri mari. Pentru că nu mă uit de unde vine și cine este, ci ceea ce face și poate să facă pentru Dumnezeu și pentru oameni. Și ucenicia reală e cea făcută cu Dumnezeu și luminată de El mereu.

[26] You can find them here, in my wife’s CV: https://www.teologiepentruazi.ro/cv-dr-gianina-maria-cristina-piciorus/.

[27] Până la această oră, soția mea e cel mai bun ucenic al meu. Atât în cele teologice, cât și în cele culturale. Cine urmărește cărțile pe care i le-am publicat până acum, ale ei sau scrise împreună cu mine – și sunt 52 de cărți – va vedea creșterea sa teologică și duhovnicească pas cu pas. Și eu nu îmi laud ucenicii în necunoștință de cauză, ci pe baza realității lor plenare. Dar, cu toate că am remarcat acest lucru minunat și îmbucurător, eu mă ocup de fiecare ucenic în parte, fără a face ierarhii. Pentru că fiecare are calea lui și împlinirea lui în viață.

[28] De fapt, Dumnezeu Se ocupă de fiecare dintre noi în mod personal. Deși Maica lui Dumnezeu a avut drumul ei cu totul unic, fiecare Sfânt al Lui are drumul său unic. Și Dumnezeu nu Și-a uniformizat niciodată Sfinții, nu dorește să îi facă pe toți la fel, trași la xerox, ci fiecare are frumusețea lui și slava lui și teologia lui. Pentru că El respectă năzuințele noastre, unicitatea noastră, modul nostru personal de a trăi și de a vedea lucrurile.

[29] Așadar, iubiții mei, cea mai sfântă decât toată creația, Maica lui Dumnezeu, nu dorește să ne facă o copie a sa, ci să ne împlinim în mod personal în viața noastră. Ea i-a ajutat pe Sfinții care au iubit-o să fie ei înșiși, să fie împliniți în viețile lor. Și Sfântul Ioannis Teologul e unul, cât și Sfântul Dionisios Areopagitis e unul, cât și Sfântul Grigorios Palamas e unul. Pe toți i-a călăuzit Maica lui Dumnezeu, dar fiecare are personalitatea lui și viața lui. Iar noi nu trebuie să copiem pe alții în felul lor de-a fi, ci să ne asumăm de la ei lucruri care ne împlinesc pe noi.

[30] Mult spor în tot ceea ce faceți! Maica lui Dumnezeu să ne bucure în toate zilele vieții noastre! Amin!