Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [126] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este partea a doua din cartea a șaptea a aceluiași autor
VI. 1. Edem se traduce ca: „o desfătare care este înfocată/ de foc” sau „însângerată”. Iar după cum un bătrân evreu a zis, Edem înseamnă: „aprinderea cărbunilor”. Această afirmație este în relație strânsă cu Paradisul duhovnicesc, imaterial și îngeresc rațional/ noetic. Căci Scriptura zice: „Cel care face pe Îngerii Lui duhuri și pe slujitorii Lui” flăcări de foc[1].
Tâlcuitorii s-au agățat cu tărie de acest argument al Grădinii duhovnicești. Și au adus ca martori pe Dumnezeiescul Iezechiil și pe Dumnezeu care a grăit prin el. După acești tâlcuitori, Dumnezeu pare că a revelat profetului Său, în mod tainic, alungarea diavolului din cer. El zice: Și tu, „fiule al omului, ia plângere asupra stăpânitorului Tirosului și zi-i lui! «Acestea zice Domnul, Domnul: <Tu [ești] pecetea asemănării și cununa frumuseții în[tru] desfătarea Paradisului lui Dumnezeu>»”[2]. Deci spune-mi: ce fel de om păcătos s-a născut în desfătarea Grădinii lui Dumnezeu? Căci în zilele Profetului Iezechiil, stăpânitorul Tirosului era păcătos și un închinător la idoli.
2. Acum ascultă cuvintele care urmează ale Profetului. El zice că acest stăpânitor este cel care a fost îmbrăcat în cele 12 pietre prețioase și faimoase[3], [simbolizând] probabil stăpânirea peste cele mai înalte Puteri. Cu adevărat, îndată ce stăpânitorul a fost lipsit de aceste pietre, Iezechiil adaugă: „din care zi ai fost tu zidit cu Heruv, te-am pus pe tine în muntele cel sfânt al lui Dumnezeu”[4]. Adică: în Cer. Căci zice astfel în pasajul următor: „ai fost născut în mijlocul pietrelor celor de foc”[5]. Adică în mijlocul Puterilor Sale arzătoare, întru totul raționale/ cugetătoare – în acord cu cel ce a zis: „Cel care face pe Îngerii Lui duhuri și pe slujitorii Lui” flăcări de foc[6].
3. Să ascultăm cele ce urmează. El zice: „Tu ai fost născut fără de prihană în zilele tale, din care zi ai fost tu zidit [și] până ce nedreptățile a[u] fost aflat[e] în[tru] tine”[7]. În mod riguros, acestea au fost spuse de Dumnezeu lui Satanas. Niciodată stăpânitorul Tirosului nu a trăit fără prihană. Căci acela a fost cu adevărat fiul unor părinți păcătoși și păcătos a murit. Și nu a fost născut în mijlocul cărbunilor și al pietrelor de foc, așa cum auzim despre stăpânitorul acestui veac[8].
4. Și Dumnezeu adaugă această mărturisire despre el: „Din mulțimea comerțului tău ți-ai umplut cămările tale de fărădelege”[9]. Această mulțime a bogăției trebuie socotită ca mulțimea înțelegerii și a înțelepciunii, pe care diavolul, ca stăpânitor care conducea, a avut-o mai înainte[10]. Dar de la înălțimea acestei cunoașteri el a alunecat în mândrie. Și gândindu-se a zis: „voi pune tronul meu […] deasupra norilor [și] voi fi asemenea Celui Preaînalt”[11]. De aceea Dumnezeu a strigat împotriva lui, în cuvintele următoare ale lui Iezechiil: „și ai păcătuit și ai fost rănit de la muntele lui Dumnezeu”[12]. Adică: ai căzut din înălțimea cerului[13]. Aceasta este arătată și prin adăugarea: „și te-a adus pe tine Heruvul din mijlocul pietrelor celor de foc”[14].
Mie mi se pare ca și cum Dumnezeu a poruncit unui Heruv înalt și conducător să-l apuce pe diavol, din cauza fărădelelgii lui, să-l ducă din mijlocul corului oștilor raționale și să-l arunce din Cer. Și de aceea Hristos a zis: „Vedeam pe Satanas” ca o stea „căzând din cer”[15].
5. Să auzim și cuvintele care urmează, căci el continuă: „Înălțatu-s-a inima ta în[tru] frumusețea ta, stricatu-s-a cunoașterea ta împreună cu frumusețea ta”[16]. Pe de-o parte vorbește despre frumusețea deosebită a feței sale, de care diavolul, arzând și strălucind, s-a bucurat. Iar pe de altă parte, vorbește despre cunoașterea sa: deplina înțelegere a tainelor și a înțelepciunii[17]. Aflăm de aici că făclia frumuseții strălucitoare, pe care demonii și stăpânul lor au avut-o cândva, nu le mai aparține acum. Și ei nu mai au înțelegerea și înțelepciunea de mai înainte.
6. În fine, ascultă despre strălucitoarea [fulgerătoarea] sa cădere de sus, din Grădina lui Dumnezeu, din desfătare și din muntele ceresc. Astfel zice în cele ce urmează: „pentru mulțimea păcatelor tale pe pământ te-am lepădat pe tine”[18]. Ascultă: am auzit în mod clar că el a fost lepădat dintr-un Paradis înalt, din desfătare și dintre cărbunii de foc ai Heruvimilor, jos pe pământ, acest așa-zis stăpânitor al Tirosului. Tiros se traduce în greacă drept κράτος („putere”) sau ὄρος („munte”).
Deci din cele grăite lui Iezechiil, este cu putință să înțelegem în mod limpede că toți Părinții Bisericii care au spus că, laolaltă cu cel sensibil exista și un Paradis duhovnicesc și pomi duhovnicești – ei au grăit în acord cu dumnezeieștile cuvinte ale Profetului. Printre acești scriitori au fost cei doi Grigorios [de Nazianz și de Nyssa], plini de înțelepciune. Ei au zis că plantele erau cugetări, după cum propria lor contemplare a înțeles.
7. Iar contemplarea duhovnicească a lui Grigorios: ce altceva a fost decât luminare a Duhului Sfânt? Domnul a zis despre această contemplare: „Fericiți cei curați cu inima, căci ei vor vedea pe Dumnezeu”[19].
[1] Ps. 103, 4.
[2] Iez. 28, 12-13.
[3] Cf. Iez. 28, 13.
[4] Iez. 28, 13-14.
[5] Iez. 28, 14.
[6] Ps. 103, 4.
[7] Iez. 28, 15.
[8] Cf. I Cor. 2: 6, 8.
[9] Iez. 28, 16.
[10] Cf. I Cor. 2, 6-8.
[11] Is. 14, 13-14.
[12] Iez. 28, 16.
[13] Cf. Is. 38, 14.
[14] Iez. 28, 16.
[15] Lc. 10, 18.
[16] Iez. 28, 17.
[17] Cf. I Cor. 2, 6-8.
[18] Iez. 28, 17.
[19] Mt. 5, 8.