Faptele Apostolilor, cap. 16, 19-40, cf. BYZ
19. Și au văzut stăpânii ei că a ieșit nădejdea câștigului lor [ἐξῆλθεν ἡ ἐλπὶς τῆς ἐργασίας αὐτῶν][1], i-au apucat pe Pavlos și pe Silas, i-au tras întru piață la stăpânitori
20. și i-au adus pe ei conducătorilor [și] le-au zis: „Acești oameni ne tulbură nouă cetatea, iudei fiind,
21. și ne vestesc obiceiuri care nu ne sunt permise nouă a le primi și nici a le face, romei[2] fiind”.
22. Și mulțimea s-a ridicat împreună împotriva lor, iar conducătorii le-au rupt lor veșmintele [καὶ οἱ στρατηγοὶ περιρρήξαντες αὐτῶν τὰ ἱμάτια] [și] porunceau a-i bate cu bățul [ἐκέλευον ῥαβδίζειν].
23. Și multe lovituri le-au dat lor, i-au aruncat întru temniță [și] au poruncit temnicerului cu grijă a-i păzi pe ei.
24. Care, poruncă ca aceasta primind, i-a aruncat pe ei întru cea mai dinăuntru temniță și picioarele lor le-a strâns întru lemn.
25. Iar spre miezul nopții, Pavlos și Silas rugându-se, Îl lăudau pe Dumnezeu, și îi ascultau pe ei cei legați[3].
26. Și, deodată, cutremur mare s-a făcut, astfel încât să clatine temeliile temniței. Și au fost deschise de îndată toate ușile și toate legăturile a[u] fost dezlegat[e].
27. Și a fost deșteptat temnicerul și a văzut ușile deschise ale temniței, și-a scos sabia [și] voia pe sine a se omorî, gândind să fi fugit cei legați.
28. Dar Pavlos a strigat [cu] glas mare, zicând: „Niciun rău să [nu]-ți faci ție! Căci toți suntem aici”.
29. Și a cerut[4] lumini[5], a sărit înăuntru și, a fost [fiind] tremurând, a căzut [la] Pavlos și [la] Silas,
30. și i-a scos pe ei afară [și] le zicea: „Domnilor [Κύριοι], ce trebuie a face eu ca să mă mântui [τί με δεῖ ποιεῖν ἵνα σωθῶ]?”.
31. Iar ei i-au zis: „Crede în Domnul Iisus Hristos [Πίστευσον ἐπὶ τὸν Κύριον Ἰησοῦν Χριστόν] și vei fi mântuit tu și casa ta [καὶ σωθήσῃ σὺ καὶ ὁ οἶκός σου]!”.
32. Și i-au grăit lui cuvântul Domnului și tuturor celor din casa sa.
33. Și i-a luat pe ei în acel ceas al nopții [Καὶ παραλαβὼν αὐτοὺς ἐν ἐκείνῃ τῇ ὥρᾳ τῆς νυκτὸς], i-a spălat de răni [ἔλουσεν ἀπὸ τῶν πληγῶν] și a fost botezat el și toți cei ai săi de îndată [καὶ ἐβαπτίσθη αὐτὸς καὶ οἱ αὐτοῦ πάντες παραχρῆμα].
34. Și i-a dus pe ei întru casa sa, a pus masa și se bucura cu toată casa [pentru că] a crezut [în] Dumnezeu.
35. Și s-a făcut ziuă, [iar] conducătorii i-au trimis pe purtătorii de toiege, zicându-le: „Eliberați-i pe oamenii aceia!”.
36. Și temnicerul a vestit cuvintele acestea către Pavlos, că: „Au trimis conducătorii ca să fiți eliberați. Așadar, acum ați ieșit [și] mergeți în pace [πορεύεσθε ἐν εἰρήνῃ]!”.
37. Dar Pavlos zicea către ei: „Ne-au bătut pe noi [în] public, fără de judecăți [ἀκατακρίτους][6], oameni romei fiind, ne-au aruncat întru temniță, iar acum ne scot pe noi în taină? Căci nu [va fi așa]. Ci, au venit [venind], ei să ne scoată!”.
38. Și purtătorii de toiege [οἱ ῥαβδοῦχοι] le-au vestit conducătorilor cuvintele acestea. Și au fost temându-se [când] au auzit că romei sunt
39. și au mers [și] s-au rugat lor și i-au scos [și] le cereau să iasă [din] cetate.
40. Și au ieșit din temniță [și] au intrat la Lidia[7]. Și i-au văzut pe frați, i-au mângâiat pe ei și au ieșit.
[1] Că a ieșit demonul din slujitoarea lor, cel care le aducea lor câștiguri.
[2] Romani.
[3] Cei legați dimpreună cu ei în temniță le ascultau rugăciunea.
[4] Cu referire la temnicer.
[5] Torțe aprinse.
[6] Fără să avem parte de un proces.
[7] În casa Lidiei, a celei pe care o convertiseră mai înainte.