Faptele Apostolilor, cap. 17, 12-34, cf. BYZ
12. Așadar, mulți dintre ei au crezut și [dintre] femeile elline cele însemnate și [dintre] bărbați nu puțini.
13. Și când au cunoscut iudeii cei din Tessalonichi că și în Veria a fost vestit cuvântul lui Dumnezeu [ὁ λόγος τοῦ Θεοῦ] de către Pavlos, au venit și acolo, tulburând mulțimile.
14. Și atunci, de îndată, frații l-au trimis pe Pavlos să meargă drept spre mare [πορεύεσθαι ὡς ἐπὶ τὴν θάλασσαν]. Și au rămas și Silas și Timoteos acolo.
15. Iar cei care îl conduc[eau] pe Pavlos, l-a dus pe el până la [cele ale] Atinei [Ἀθῆναι][1]. Și au primit poruncă[2] către Silas și Timoteos, pentru ca degrabă să vină către el, [și] plecau [și au plecat].
16. Iar în cele ale Atinei, așteptându-i pe ei Pavlos, se stârnea duhul său în el [παρωξύνετο τὸ πνεῦμα αὐτοῦ ἐν αὐτῷ], văzând cetatea fiind plină de idoli [θεωροῦντι κατείδωλον οὖσαν τὴν πόλιν].
17. Așadar, discuta în sinagogă [cu] iudeii și [cu] cei temători[3], iar în piață, în toată ziua [κατὰ πᾶσαν ἡμέραν], cu cei ce vin [veneau] acolo.
18. Și anumiți, și [dintre] epicurei și [dintre] stoici, [dintre] filosofi, se certau [cu] el. Și unii ziceau: „[Oare] ce să voiască acest cuvântător de semințe a zice [Τί ἂν θέλοι ὁ σπερμολόγος οὗτος λέγειν]?”, iar alții: „De străini demoni pare a fi vestitor [Ξένων δαιμονίων δοκεῖ καταγγελεὺς εἶναι]. Că pe Iisus și învierea binevestea [ὅτι τὸν Ἰησοῦν καὶ τὴν ἀνάστασιν εὐηγγελίζετο]”.
19. Și au pus mâna pe el [și] pe dealul lui Arios[4] [ἐπὶ τὸν Ἄρειον πάγον]/ pe Areopag l-au dus, zicându-i: „Suntem în stare să înțelegem, ce [este] această învățătură nouă care de tine se grăiește?
20. Căci unele străine bagi întru auzurile noastre. Așadar, voim să cunoaștem, ce se voiește acestea a fi?”.
21. Iar toți atineii [ἀθηναῖοι]/ atenienii și străinii, cei care locuiau acolo, cu nimic altceva [nu] își petreceau vremea [εἰς οὐδὲν ἕτερον εὐκαίρουν], decât [cu] a zice ceva și a auzi [ceva] mai nou [ἢ λέγειν τι καὶ ἀκούειν καινότερον].
22. Și Pavlos a fost stând în mijlocul dealului lui Arios/ Areopagului [și] zicea: „Bărbați atinei/ atenieni, în toate vă văd pe voi ca [fiind] mai credincioși [δεισιδαιμονεστέρους].
23. Căci trecând[5] și privind cu atenție locurile voastre de închinare [καὶ ἀναθεωρῶν τὰ σεβάσματα ὑμῶν], am aflat și un altar pe care fusese scris: Dumnezeului Celui necunoscut [Ἀγνώστῳ Θεῷ]. Așadar, Căruia, necunoscându-L, [voi] vă închinați, eu pe Acesta vi-L vestesc vouă.
24. Dumnezeu, Cel care a făcut lumea și toate cele din ea, Acesta, Domnul cerului și al pământului fiind, nu locuiește în templele cele făcute de mână [οὐκ ἐν χειροποιήτοις ναοῖς κατοικεῖ],
25. nici de mâinile oamenilor [nu] este slujit, [ne]fiind lipsit de ceva, Acesta dând tuturor viață și suflare[6] întru toate [Αὐτὸς διδοὺς πᾶσιν ζωὴν καὶ πνοὴν κατὰ πάντα].
26. Și a făcut dintr-un sânge tot neamul oamenilor [ἐποίησέν τε ἐξ ἑνὸς αἵματος πᾶν ἔθνος ἀνθρώπων], [pentru] a locui pe toată fața pământului [κατοικεῖν ἐπὶ πᾶν τὸ πρόσωπον τῆς γῆς], [și] a hotărât vremurile cele mai dinainte rânduite și hotarele locuirii lor [ὁρίσας προστεταγμένους καιροὺς καὶ τὰς ὁροθεσίας τῆς κατοικίας αὐτῶν].
27. [Pentru] a-L căuta pe Domnul, dacă, într-adevăr, [ar putea] să-L pipăie pe El și să-L afle, și, într-adevăr, nefiind departe de [nici]unul dintre noi.
28. Căci în El trăim și ne mișcăm și suntem [Ἐν Αὐτῷ γὰρ ζῶμεν καὶ κινούμεθα καί ἐσμεν]. Precum și unii dintre poeții voștri au zis: „Căci și [din] neamul Acestuia suntem [Τοῦ γὰρ καὶ γένος ἐσμέν]”.
29. Așadar, neam fiindu-I lui Dumnezeu, nu trebuie a presupune [cu] aurul sau [cu] argintul sau [cu] piatra, [cu] asemănarea meșteșugului și a gândului omului, Cel dumnezeiesc a fi asemenea [τὸ Θεῖον εἶναι ὅμοιον].
30. Așadar, vremurile neștiinței le-a trecut cu vederea Dumnezeu [τοὺς χρόνους τῆς ἀγνοίας ὑπεριδὼν ὁ Θεός], [iar] acum le poruncește oamenilor, [la] toți, de pretutindeni, a se pocăi [μετανοεῖν].
31. Pentru că a pus zi, în care va judeca lumea în[tru] dreptate, în Bărbatul [în] Care a rânduit, [căci] credința a dat-o [la] toți [și] L-a înviat pe El din morți”.
32. Dar [când] au auzit [de] învierea morților, ei o luau în râs. Și ei au zis: „Te vom asculta pe tine din nou despre aceasta [Ἀκουσόμεθά σου πάλιν περὶ τούτου]”.
33. Și Pavlos a ieșit astfel din mijlocul lor.
34. Dar unii bărbați au fost alipindu-i-se lui [și] au crezut. În[tre] care și Dionisios Areopagitis [ἐν οἷς καὶ Διονύσιος ὁ Ἀρεοπαγίτης] și soția [sa, cu] numele Damaris [Δάμαρις], și alții împreună cu ei.
[1] În text e forma de G. pl. Ἀθηνῶν. E vorba de Atena, de actuala capitală a Greciei.
[2] De la Sfântul Pavlos.
[3] Temători de Dumnezeu.
[4] De la forma de N. Ἄρειος. În text e forma de Ac.
[5] Trecând prin cetate.
[6] Suflare de viață.