Când ți se pare că n-ai nimic de spus
…ai, de fapt, multe lucruri de spus, dar nu știi cu care să începi. Pentru că orice ai începe e mult de spus. Trebuie să clarifici pe măsură ce te clarifici. Marile proiecte sunt clarificări ample ale gândurilor tale. Acum, când îmi editez primul volum al Operelor complete, îmi dau seama că orice proiect de cercetare pe care l-am avut a fost o clarificare de sine și că am avut nevoie de el. Că orice carte are o logică a ei care m-a întărit, m-a luminat, m-a făcut să mă văd și mai bine. Pentru că am avut nevoie de fiecare în parte pentru ca să fiu eu, cel de azi. Dar, în același timp, știu că toate cărțile mele la un loc nu mă explică la modul total, deși mă explică în mare parte. Pentru că dincolo de opera mea e persoana mea, care nu se reduce la cărțile mele, ci le depășește pe toate la un loc.
Însă, ca să vorbești cu mine și despre mine trebuie să pleci de la ce am scris. Scrisul meu e o introducere la discuția reală cu mine. Pentru că ceea ce am scris într-o zi sau alta, într-o carte sau alta, reprezintă temperaturi diferite ale mele, care te vor introduce în prietenia cu mine. Și această prietenie are nevoie de întâlnirea cu mine, de vederea față către față, de vedere și de revedere, pentru ca să nu încurci esențialul cu lucrurile minore.
Am pus în primul volum Lumea postmodernă și depersonalizarea omului, publicată în 2009, și A vedea și a fi văzut (vol. 1) din 2011, pentru ca să se vadă și mai bine legătura interioară dintre ele. Am recorectat textele, le-am redimensionat, le-am alăturat cu scop științific și voi face la fel și cu alte cărți ale mele. Le voi grupa în așa fel încât să se vadă continuitatea de gând și de faptă dintre ele. Și consider că autorul trebuie să își formeze Operele complete, pentru că el știe cel mai bine logica lor interioară.
Am început cu două cărți care au amprenta puternică a perioadelor în care au fost scrise. Sunt o fotografie autentică a lumii noastre. Am privit de aproape lucrurile, le-am judecat teologic, mi-am spus inima vizavi de ele. Pentru că, în definitiv, procedez la fel în fiecare carte. Și cititorul meu nu trebuie să împartă cărțile mele în teologice și literare, ci să le vadă împreună. Pentru că ambele vorbesc despre aceeași vedere personală a lucrurilor.