Sermon on the 20th Sunday after Pentecost [2024]
My beloveds[1],
the man without eschatology is like a wild beast, i.e. a man who lives in the horizon of total, implacable fear, and not of hope. The man without hope is a man already dead, while for the one who will fall asleep in the Lord, the death is a short-lived sleep, because he is waiting for the Lord, the One who will raise him from the dead. The man without God is a walking dead, is a dead man who does not know that he is dead and who considers his death as being life. And he needs the meeting with the Lord, the capital meeting, so that He can make him from the dead a living man through His grace. Because His grace can do this: raise the dead. To make ghostually alive those who were spiritually dead[2].
Through His glory, the Lord resurrected on the daughter of Iairos [Ἰάειρος] and on the son of the widow of Nain [Ναΐν] and on His friend, Saint Lazaros [Λάζαρος]! But also through His glory He resurrects us too, each of us when we confess our sins in the Divine Mystery of Confession and receive His forgiveness through our Duhovnik Priest. The first resurrection is the resurrection of the soul. And we are resurrected in the Divine Mystery of Confession. Without sacramental forgiveness we are not raised from the dead. And without the whole life of the Church, we do not live the ghostual life, the life with God[3].
Therefore, if we no longer confess and share and if we no longer live ghostually, we are no longer in fact christians, because we do not show the christian life, i.e. the spiritual life into us. Walking to Church does not mean living a christian life. Because the christian life means always receiving His forgiveness and always living with God, because He is our Life. And our spiritual life is made up of all His commandments and enlightenments, of everything He teaches us to do. And if we don’t do what He wants us to do, we don’t have life into us[4].
Yes, it is an earth-shattering thing when you hear this for the first time! I was a teenager when I realized that I was a living dead and began to seek the glory of God into continuous inner feeling. And it was an exhausting ascesis until I came to the sight of God and the feeling of His glory within myself. But every day your fight is the humility and the continuous call of God into help, because without Him you can do nothing in any moment of your life. Because the life with God is continuous, it is a struggle at the present tense, it is a continuous fulfillment into the glory of God[5].
You cannot look at the reality of life with God from the outside, because it is what you live with God! And those who are not members of the Church, but read the books of the Church, think they know what we live, but they are sorely mistaken. Because you must receive the Divine Mysteries of the Church, you must receive His glory through them, in order to effectively live the life with God, the one who deifies you. Otherwise, you talk about grace, about the Church, about holiness, but you don’t know what they are. Because only by entering the Church through Baptism and Anointing and the Eucharist, you begin to understand life with God[6].
– And why can’t I understand the things of the Church just rationally, just by reading about them?
– Because the christian life is not a philosophy, but a divine mode of life! If it was a philosophy, you would have learned it from the book, you would have learned it at the Faculty. But because the christian life or orthodox or churchly is a divine mode of living, it is only learned in the Church. And it is learned by receiving the Divine Mysteries of the Church and by growing in living and understanding them. And all the theology of the Church is lived in the life of the Church, because it represents the life of the Church. Because the Saints of God received God’s revelations, and they are the theology of the Church and His divine revelations are constantly received in the Church. Because God yesterday, today and forever is alive and He manifests Himself as the living One in our lives[7].
If you renounce the life of the Church, the sacramental and mystical life of the Church, you cut the branch from under your feet. Because through the Divine Mysteries you were born of God and live into His glory. His glory is your life. You receive His glory through the entire sacramental life of the Church. To move away from the Church means losing His glory from yourself, because you can live christianly only in the Church. The fish lives in the water, and the christian in the life of the Church. And you cannot imagine that you are alive if you have left the Church, because that is a self-lie[8].
The young man was dead and was taken to the pit by his mother [Lucas 7, 12, BYZ]. There would have been no turning back, unless He, the Son of God incarnate, had come. Because only He, God, can raise us from the dead. And when Iisus Hristos comes, our Lord, the Life Herself, He commands the dead to rise [Lc. 7, 14, BYZ]. And the soul returns to its body „and the dead man arose and began to speak [καὶ ἀνεκάθισεν ὁ νεκρός καὶ ἤρξατο λαλεῖν]” [Lc. 7, 15, BYZ][9].
If the soul was abolished at death, how would it return to the body? If another soul had come, it would not have been the soul of the son of the widow of Nain. He would have said other things. But the Lord did not bring the soul of another dead man into his body, but brought his own soul back into the body, so that the son of the widow from Nain would rise from the dead. And to show us all that He gave us life and He can raise us from the dead[10].
There is resurrection for all men and eternal life! We will resurrect not two or three people, but all the people who lived on earth will be resurrected. And we will rise to live forever with God and all His Holy Angels and all His Saints. The eschatology of the Church is full of joy and eternal fulfillment. For we learn that we were not born on earth to die, but to live forever. What more do you want than that? Don’t we want not to die, not to perish definitively and irrevocably? And this will happen to us: we will not die, but we will live and we will praise the God of glory forever for His great mercy with us![11].
But what does the poor unbeliever expect from his life and death? If everything ends with the death, do you think that he will wait the death „philosophically”, that he will face it „heroically”? If life does not bring you eternal joys and death means ontological dissolution, what life and death do you have? Because you experience the bright and eternal horizon of life when you know that death will be abolished and we will live forever with God. Without the hope of the Church we have nothing. And the hope of the Church is that we will live and inherit the Emperordom of God[12].
Therefore, my beloveds, there is no life where there is death! If you feel that you are dead, if you do not have the glory of God in you, repent for all and you will receive it from God! But repent here, in His Church, and not in false churches, in churches of demons! Because His Church, the Church of Pentecost, did not perish in history, but it is this, in which we are now. Here you receive His glory, here you are purified, enlightened and sanctified, here you are continually deified. Here all His Saints were sanctified. Because we fill ourselves with His glory in His Church, to be His Saints. Amin[13]!
[1] Started at 15. 29, in day of saturday, on 28 september 2024. Sun, 32 degrees, wind of 3 km/h.
[2] omul fără eshatologie este ca o fiară sălbatică, adică un om care trăiește în orizontul fricii totale, implacabile, și nu a nădejdii. Omul fără nădejde e un om deja mort, pe când, pentru cel care va adormi întru Domnul, moartea e un somn de scurtă durată, pentru că Îl așteaptă pe Domnul, pe Cel care îl va învia din morți. Omul fără Dumnezeu e un mort ambulant, e un mort care nu știe că e mort și care își consideră moartea ca fiind viață. Și el are nevoie de întâlnirea cu Domnul, de întâlnirea capitală, pentru ca El să îl facă din mort un om viu prin harul Lui. Pentru că harul Lui poate să facă acest lucru: să învie morții. Să îi facă vii duhovnicește pe cei care au fost morți sufletește.
[3] Prin slava Lui, Domnul a înviat-o pe fiica lui Iairos [Ἰάειρος] și pe fiul văduvei din Nain [Ναΐν] și pe prietenul Său, pe Sfântul Lazaros! Dar tot prin slava Lui ne învie și pe noi, pe fiecare dintre noi când ne spovedim păcatele în Dumnezeiasca Taină a Mărturisirii și primim iertarea Lui prin Preotul nostru Duhovnic. Învierea primă e învierea sufletului. Și noi înviem în Dumnezeiasca Taină a Mărturisirii. Fără iertarea sacramentală noi nu suntem înviați din morți. Și fără întreaga viață a Bisericii, noi nu trăim viața duhovnicească, viața cu Dumnezeu.
[4] De aceea, dacă nu ne mai spovedim și împărtășim și dacă nu mai trăim duhovnicește, noi nu mai suntem în fapt creștini, pentru că nu arătăm viața creștină, adică viața duhovnicească întru noi. Plimbarea pe la Biserică nu înseamnă a trăi creștinește. Pentru că viața creștină înseamnă a primi mereu iertarea Lui și a trăi mereu cu Dumnezeu, pentru că El e Viața noastră. Și viața noastră duhovnicească e formată din toate poruncile și luminările Lui, din tot ceea ce El ne învață să facem. Și dacă nu facem ceea ce El voiește să facem, nu avem viață întru noi.
[5] Da, e un lucru cutremurător când auzi aceasta pentru prima oară! Eram adolescent când mi-am dat seama că sunt un mort viu și am început să caut slava lui Dumnezeu întru simțire continuă. Și a fost o asceză epuizantă până am ajuns la vederea lui Dumnezeu și la simțirea slavei Lui în mine însumi. Dar pe fiecare zi lupta ta e smerenia și continua chemare a lui Dumnezeu întru ajutor, pentru că fără El nu poți face nimic în nicio clipă a vieții tale. Căci viața cu Dumnezeu e continuă, e o luptă la timpul prezent, e o împlinire continuă întru slava lui Dumnezeu.
[6] Nu poți privi din afară realitatea vieții cu Dumnezeu, pentru că ea este ceea ce trăiești împreună cu Dumnezeu! Și cei care nu sunt membri ai Bisericii, dar citesc cărțile Bisericii, cred că știu ce trăim noi, dar se înșală amarnic. Pentru că trebuie să primești Dumnezeieștile Taine ale Bisericii, trebuie să primești slava Lui prin ele, pentru ca să trăiești în mod efectiv viața cu Dumnezeu, cea care te îndumnezeiește. Altfel, vorbești despre har, despre Biserică, despre sfințenie, dar nu știi ce sunt. Pentru că numai intrând în Biserică prin Botez și Mirungere și Euharistie, tu începi să înțelegi viața cu Dumnezeu.
[7] – Și de ce nu pot înțelege lucrurile Bisericii doar rațional, doar citind despre ele?
– Pentru că viața creștină nu e o filosofie, ci e un mod de viață dumnezeiesc! Dacă ar fi fost o filosofie, ai fi învățat-o din carte, ai fi învățat-o la Facultate. Dar pentru că viața creștină sau ortodoxă sau bisericească e un mod dumnezeiesc de viețuire, ea nu se învață decât în Biserică. Și se învață prin primirea Dumnezeieștilor Taine ale Bisericii și prin creșterea în trăirea și în înțelegerea lor. Și toată teologia Bisericii e trăită în viața Bisericii, pentru că reprezintă viața Bisericii. Pentru că Sfinții lui Dumnezeu au primit revelațiile lui Dumnezeu și ele sunt teologia Bisericii și în Biserică se primesc neîncetat revelațiile Sale dumnezeiești. Pentru că Dumnezeu ieri, azi și în veci este viu și Se manifestă ca Cel viu în viețile noastre.
[8] Dacă renunți la viața Bisericii, la viața sacramentală și mistică a Bisericii, îți tai creanga de sub picioare. Pentru că prin Dumnezeieștile Taine te-ai născut din Dumnezeu și trăiești întru slava Lui. Slava Lui e viața ta. Slava Lui o primești prin toată viața sacramentală a Bisericii. A te depărta de Biserică înseamnă a pierde slava Lui din tine însuți, pentru că tu poți trăi creștinește doar în Biserică. Peștele trăiește în apă, iar creștinul în viața Bisericii. Și nu poți să îți închipui că ești viu dacă ai părăsit Biserica, pentru că asta e o mințire de sine.
[9] Tânărul era mort și era dus la groapă de mama lui [Lucas 7, 12, BYZ]. Nu ar fi fost nicio cale de întoarcere, dacă nu ar fi venit El, Fiul lui Dumnezeu întrupat. Pentru că numai El, Dumnezeu, ne poate învia din morți. Și când vine Iisus Hristos, Domnul nostru, Însăși Viața, El poruncește celui mort să se scoale [Lc. 7, 14, BYZ]. Și sufletul se întoarce în trupul său „și cel mort s-a ridicat și a început a grăi” [Lc. 7, 15, BYZ].
[10] Dacă sufletul s-ar fi desființat odată cu moartea, cum s-ar mai fi întors în trup? Dacă ar fi venit alt suflet, el n-ar fi fost sufletul fiului văduvei din Nain. Ar fi spus alte lucruri. Dar Domnul n-a adus sufletul altui mort în trupul lui, ci a readus în trup propriul lui suflet, pentru ca fiul văduvei din Nain să învie din morți. Și pentru ca să ne arate tuturor că El ne-a dat viața și El ne poate învia din morți.
[11] Există înviere pentru toți oamenii și viață veșnică! Vom învia nu doi sau trei oameni, ci vor învia toți oamenii care au trăit pe pământ. Și vom învia pentru ca să trăim veșnic cu Dumnezeu și cu toții Sfinții Lui Îngeri și cu toți Sfinții Lui. Eshatologia Bisericii e plină de bucurie și de împlinire veșnică. Căci aflăm că nu ne-am născut pe pământ pentru ca să murim, ci pentru ca să trăim veșnic. Ce vrei mai mult decât atât? Nu vrem noi să nu murim, să nu pierim definitiv și irevocabil? Și asta se va petrece cu noi: nu vom muri, ci vom fi vii și vom lăuda veșnic pe Dumnezeul slavei pentru marea Sa milă cu noi!
[12] Dar ce așteaptă sărmanul necredincios de la viața și de la moartea lui? Dacă totul se termină cu moartea, credeți că va aștepta „filosofic” moartea, că o va înfrunta „eroic”? Dacă viața nu îți aduce bucurii veșnice și moartea înseamnă desființare ontologică, ce viață și moarte ai tu? Pentru că orizontul luminos și veșnic al vieții îl trăiești când știi că moartea va fi desființată și noi vom trăi veșnic cu Dumnezeu. Fără nădejdea Bisericii nu avem nimic. Și nădejdea Bisericii e că vom fi vii și vom moșteni Împărăția lui Dumnezeu.
[13] Așadar, iubiții mei, nu există viață acolo unde există moarte! Dacă simți că ești mort, dacă nu ai slava lui Dumnezeu în tine, pocăiește-te pentru toate și o vei primi de la Dumnezeu! Dar pocăiește-te aici, în Biserica Lui, și nu în false biserici, în bisericile demonilor! Pentru că Biserica Lui, Biserica Cincizecimii, nu a pierit în istorie, ci este aceasta, în care suntem noi acum. Aici primești slava Lui, aici te curățești, te luminezi și te sfințești, aici te îndumnezeiești continuu. Aici s-au sfințit toți Sfinții Lui. Pentru că ne umplem de slava Lui în Biserica Sa, pentru a fi Sfinții Lui. Amin!