Poate că
Cel mai scurt drum poate fi cel mai lung în cele din urmă: drumul spre tine, spre cunoașterea ta. Poate că tu nu îți dai seama acum, în clipa de față, că ai nevoie de lucruri puține și simple, dar vei ajunge să înțelegi asta. Cu cât vei trăi mai mult pe fața acestui pământ binecuvântat de Dumnezeu, pentru că e al Lui pentru tine, cu atât vei cunoaște că ai nevoie de puține lucruri, dar esențiale: de Dumnezeu și de Biserica Lui, de aer, de apă, de mâncare, de casă, de iubire, de oameni. Extravaganțele sunt lucrurile la care vei renunța când vei ajunge cu boala în tine. Boala te învață să fii tot mai îngrijit, tot mai atent, tot mai simplu. Conștiința bolii te pregătește pentru moarte. Moartea nu e departe, ci aproape! E cu tine mereu, la braț, făcând pași dimpreună cu tine.
Dar nu moartea e marea noastră problemă, ci păcatul! Reala moarte e păcatul, pentru că e moarte veșnică. Oamenii mor, dar și învie. Toți vom învia, la învierea cea de obște, dar unii pentru Paradisul veșnic, pe când alții pentru Iadul veșnic. Nu există al 3-lea loc! Nu există o altfel de veșnicie pentru noi în afara celor două: la bine sau la chin. Și viața noastră e o școală, o continuă școală a înțelegerii. Înțelegi cine ești, ce poți, ce ai făcut, ce n-ai făcut în viață. Și ce ai făcut în viață? Ai făcut ani de școală, de educație, apoi ai muncit, ai tot muncit, ți-ai făcut familie, ai făcut anumite lucruri bune pentru tine, dar și pentru alții. Și când faci inventarul lucrurilor, ele sunt în tine. Cât ai făcut, aia ești tu. Tu ești ce ai făcut toată viața.
Poate că nu ne dăm seama, dar societatea umană se bazează pe lucruri simple. Se bazează pe iubirea pentru viață, pe muncă, pe ordine, pe dăruire. Îți faci o familie pentru că vrei să te împlinești, muncești pentru ea pentru că te bucuri de ea, respecți legile în vigoare pentru că îți dorești o viață pașnică, bună, fără probleme. Când apar problemele în familie și în societate? Când nu ne mai place pacea, când nu mai vrem să vedem și din cealaltă perspectivă!
Un film polonez, cei doi vor să divorțeze și religios, pentru că, în fapt, fiecare își formase cuplul său de ceva vreme. Și fosta soție îl ajută să divorțeze de ea religios, pentru ca să se căsătorească cu o femeie mult mai tânără. Și cea tânără îi mulțumește celei în vârstă că o ajută să fie căsătorită, să își facă o familie. Căci a ajuta înseamnă a dori binele real al altuia, al altora. A ajuta înseamnă a-l împlini în mod real pe altul. Pentru că ajutorul real e acela de care are nevoie omul. La timpul potrivit, la ananghie.
În munca științifică americană primează acum expozitivitatea, datele cercetării. Ele sunt prezentate fără corelații profunde, ample. Lucru care pe mine mă nemulțumește profund, pentru că sunt învățat cu gândirea, cu aprofundarea lucrurilor, cu punerea lor în relație. Dar când expui înțelegerile, fără să faci corelație între ele, îl pui pe cititor să o facă. Lași pe seama noastră rezolvarea enigmelor. Și mersul prin viață cu asta se ocupă: cu multe tăceri, cu multe neștiințe, cărora trebuie să le faci față.