Cea mică

„Părinte, mi se mărită fata?”.  „Aia mare sau aia mică?”. „Cea mică!…”. „Femeia problemă, pentru care tot ne-am vorbit!”… „Da, panarama aia, care mi-a mâncat zilele. Toată viața mi-a făcut numai probleme. Aia mare e ca un băiat bun, cuminte, nu îmi iese din vorbă. Ce vorbim, e vorbit!…Dar cu asta nu poți vorbi! Ce vrea ea, aia face. S-a dus cu bărbați peste tot, nici ea nu le mai știe numărul, a făcut toate păcatele din lume, dar acum s-a cumințit…”. „Cum s-a întâmplat? Unde?”.

„S-a dus la o Nuntă a unuia din neamul nostru, de la Tirișneag, dar aci, la București. Și acolo, nașu’, avea un prieten de serviciu și ăla a văzut-o, a dansat cu ea, ce-au făcut ce n-au făcut, că a angajat-o”.

– Are firma lui?

– Da, e patron, și divorțat, și d-aia îi fuge ochii după d-astea mai tinere…

– Păi câți are?!

– 57!…

– Adică ești cam de-o seamă cu…viitorul ginere!…

„Nu sunt de-o seamă, ci mai mică cu doi ani ca el…dar eu mă bucur că ăsta i-a pus capac nebunei! Ea avea loc de muncă, dar s-a dat că nu are, pentru că îi plăcea de el. Sau pentru că văzuse că are bani…Și ăla s-a milit de ea și a angajat-o la el la firmă acum un an jumate. Și ea tot i-o fi făcut poftele, s-a dus și s-a întors cu el, că acu’ două zile mă sună și îmi spune că s-a logodit…”. „Adică i-a dat inel!”. „Da, dar nu oriunde, ci la Paris! Că Paul, așa îl cheamă, are magazine de lux, vinde parfumuri, are și alte afaceri, trăiește pe picior mare. Și curvuștina mea, căreia îi plac toate luxurile, s-a lipit ca râia de el și, iată, că mă făcui soacră mică! Eu mă așteptam de la Adela, care lucrează în Austria, în arhitectură. Ingineră, după cum știți, cu studii, fată cuminte…”. „Îi vine și ei rândul, doamnă Florica! Pentru că femeia cuminte așteaptă pe cine trebuie și nu aventuri. Liliana joacă totul pe-o carte. Bine că…se va cuminți. Să vedem ce va fi!”.

„Părinte, vă spun din inimă, nu credeam să o văd măritată vreodată! Că cine se învață cu curvia nu se mai potolește toată viața”. „Din contră, eu am văzut aventuroase din astea, plictisite de păcate, care, când au fost luate de nevastă, au devenit cele mai de casă femei. E cu dus și-ntors. Unele se cumințesc, altele nu”. „Da, e și asta!…M-am uitat la ea și nu mi-a venit să cred! Poate că multele păcate pe care le-a făcut, le-a făcut și pentru că nu se simțea a cuiva. Ta-so a murit când ea avea 10 ani, iar Adela 15, după cum știți…Și la un an, doi, am scăpat-o din mână, a luat-o cu țigările, cu băutul, s-a înhăitat cu unul de vârsta ei și au plecat la furat prin țară. Nu știu cum n-a făcut pușcărie! Nu știu cum nu s-a îmbolnăvit de vreo boală sexuală! Și m-am rugat pentru ea, m-am rugat și am plâns, și m-am rugat și am tot nădăjduit că Preacurata Stăpână o va îndrepta, că o va calma, și iată, minune!”.

„Are vreo 20 de ani în plus?”. „Da, cam așa!…”. „E un fel de tată pentru ea, dar și iubit. Sper să fie divorțat legal, să nu fie divorțat doar din vorbe”. „Da, este! Mi-a spus că i-a văzut actele, iar prima lui soție și cei doi copii sunt în Spania. Și el le plătește toate…”. „Și ei îi place asta?”. „I-o place!…N-am întrebat-o. Și despre unele nu vreau să o întreb, pentru ca să nu zică mâine-poimâine că am învățat-o eu nu știu ce și că d-aia s-a despărțit de el. Să îl ia, să se potolească și să își vadă de treabă!”. „Și eu zic la fel! Să ne rugăm pentru ea, dar și pentru Adela, căci eu mai vorbesc din când în când cu ea online și e o femeie admirabilă! Are tot respectul meu…”. „Vă mulțumesc frumos, Părinte Dorin, și mă bucur că vorbiți cu ea și că sunteți alături de noi și de casa noastră! Ai nevoie să îți spui oful cuiva, să îi vorbești din inimă. Și Preotul lui Dumnezeu e cel care te ascultă și te mângâie”. „Dar și dumneavoastră, doamnă Florica, sunteți numai amabilitate și rugăciune, numai atenție, ceea ce mă bucură foarte mult. Și dumneavoastră îmi faceți un nespus bine pentru că vorbim, pentru că ne sfătuim, pentru că ne prețuim reciproc”.

Cea mică s-a liniștit, iar cea mare, Adela, își caută viitorul soț. Aventuroasa și-a pierdut viața peste tot și n-a făcut nimic special. A  renunțat la Facultate în primul an, pe când Adela și-a luat și Doctoratul în Arhitectură. Așteptarea celei mari pare a fi o pierdere de timp. Însă Dumnezeu știe de ce are nevoie fiecare și rânduiește lucrurile la timpul lor.