Cu oamenii grabei

Cu oamenii grabei nu am fost și nu pot fi niciodată prieten. Pentru că eu nu mă grăbesc interior. Și nu mă grăbesc în munca mea, pentru că știu că lucrurile mari, reale, autentice, nu pot fi grăbite. Cei care se grăbesc nu au nimic clar în mintea lor. Și te grăbesc și pe tine, crezând că astfel rezolvă rapid lucrurile. Dar lucrurile nu se rezolvă în grabă, ci doar cu multă atenție! Și atenția cărții e atenția pe care o are scriitorul, care știe că lucrurile se fac la timpul lor, fără grabă.

Oamenii se grăbesc pentru că nu au liniște interioară. Omul liniștit se scufundă în cuvinte, se bucură să vorbească, se bucură să îmbrățișeze, se bucură să se dăruie. Cărțile nu se pot naște decât din liniște, decât din multă pace interioară, și la fel și oamenii duhovnicești. Trebuie să ai ce transmite și să te simți bine făcând asta. Trebuie să te împlinească scrisul, să vezi cum faci pași mari, enormi în înțelegerea de sine și a lumii, cum urci mereu spre înțelegeri tot mai mari.

Predica, referatul științific, cartea, munca de corectură se nasc din liniște, din libertate interioară, din bucurie. Ca să te bucuri trebuie să dărui bucurie. Ca să scrii bine, împlinitor, trebuie să dărui pacea, bucuria, așezarea ta interioară. Pentru că acestea trec dincolo de cuvinte: în omul care te citește, care te aude cu sufletul lui.

Fac pași mari, nervoși, se pierd în detalii, se agită interior, uită și o iau de la capăt, pentru că nu sunt ei înșiși. Nu le fac pe toate cu atenție, cu stăpânire de sine, cu eleganță, cu dexteritate, cu profesionalism. Însă, dacă faci toată ziua ceva anume, lucrurile vin de la sine. Sunt în firescul vieții tale. Dar dacă te apropii rar și foarte rar sau deloc de munca scrisului și a editării lucrurile ți se par fenomenal de grele. Dar mintea ta e îngreunată, e leneșă, nu știe ce să facă! Pentru că, dacă ai lucra cu mintea ta zilnic, mâinile tale ar zbârnâi pe taste. Scrisul profesionist e aidoma cântatului la pian: nu te mai uiți pe ce apeși, ci la ce gândești. Te gândești la fraze și nu la literele pe care le apeși.

Dar asta nu e grabă, ci scris! Așa se scrie: cu atenție la gândurile tale. Și la fel se merge și pe stradă: cu atenție la gânduri, la gesturi, la priviri și nu la pașii pe care îi faci.

Oamenii grabei sunt oamenii pierderii timpului.

Oamenii grabei nu îmi sunt prieteni, pentru că nici lor nu își sunt prieteni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *