Mărturii II. 38
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Mărturii ortodoxe contemporane
(vol. 2)
*
O femeie din Ivești, județul Vaslui, s-a îmbolnăvit la vârsta de 33 de ani. Era căsătorită. A fost operată la coloană și nu mai putea merge. Era la un Spital din Iași. Și mama ei s-a rugat la Sfânta Paraschevi și a adus la Sfântul Maslu o cămașă de noapte a bolnavei, cu care a îmbrăcat-o. I-a adus și ulei sfințit și Aghiasmă de la Mitropolie. Și noaptea a venit la patul ei Sfânta Cuvioasă Paraschevi și i-a spus: „Dă-mi mâna!”. I-a întins mâna și Sfânta i-a spus: „Ridică-te!”. Și când i-a spus că nu poate, Sfânta i-a spus: „Te ajut eu!”. Și a ridicat-o și a putut merge și de atunci n-a mai fost la Spital. A dat această mărturie la vârsta de 70 de ani[1].
*
Sfântul Dumitru Stăniloae: „Trebuie să cugetăm până la capăt, să cugetăm logic până la capăt! Viața noastră nu poate fi una care se termină definitiv în moarte, căci totul ar fi fără sens. Ea aspiră după o existență veșnică. Noi nu putem avea un sfârșit în moarte, pentru că ar fi fără sens viața noastră. Lumea nu poate fi din veci pe niște legi. Cine face aceste legi? Trebuie să fie Cineva deasupra acestor legi. Și aceasta e Iubirea mai presus de lege. Acesta e un Dumnezeu al iubirii! Și El trebuie să urmărească, cu lumea pe care o creează din nimic, toată această unire cu ea, pentru ca să îi mântuie pe oameni prin ea, prin prezența Lui în ea, și să îi ducă la un scop veșnic”[2].
*
Același: „Este această paradoxală unitate între claritate și taină. Între lumină și taină. E taină în lumină, nu e taină în întuneric [experiența duhovnicească]! Chiar mistica occidentală, ca la Eckhart și Böhme, ultimul protestant, vorbesc despre taină și mistică în întuneric, dincolo de persoană. Însă la noi persoana e marea taină și comuniunea între persoane! Și persoana e foarte dornică de lumină. Iar la noi mistica e o mistică a luminii. Și vorbim atât de mult de lumină, încât poporul nostru e singurul popor care îi spune creației lume, adică lumină. Niciun popor nu îi spune lumină! [Și noi îi spunem așa,] pentru că vedem în ea lumina lui Dumnezeu. Și aceasta ne deosebește de toate popoarele. Și de cele din Orient și de cele din Occident. Prin latinitatea noastră ne deosebim de slavi pentru că sunt mai neclari, cu Ortodoxia ne deosebim de occidentalii care vor să știe tot, dar nu știu nimic, pentru că Dumnezeu este departe de ei. Pentru că nu au simțul tainei. Pentru că numai când ai simțul tainei, ai și simțul infinitului. Căci taina nu o poți rezolva niciodată în mod complet. De aceea suntem un popor de mare, de adâncă sinteză.
Avem un respect față de celălalt. E o taină celălalt. Și avem dorința să fim în comuniune cu celălalt. Și nu îl epuizăm pe om în câteva cuvinte. Și nici nu vrem să îl dominăm pe celălalt. Și nici nu vrem să ne despărțim de celălalt. Și sunt niște concluzii sociale foarte interesante pe care le trage poporul nostru din această combinație dintre Ortodoxie și latinitate”[3].
[1] Mărturie văzută pe TikTok. E vorba de un interviu Doxologia.
[2] Cf. https://www.youtube.com/watch?v=zIeFf5blsy8, minutele 1. 17.55-1.18.47.
[3] Idem, minutele 1.31.24-1.33.34.