Mărturii II. 39

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Mărturii ortodoxe contemporane

(vol. 2)

*

Sfântul Dumitru Teologul : „Niciodată oamenii nu au fost interesați de valoarea persoanei ca acum. Dar nici de valoarea comuniunii. Și sunt atâtea dezbinări între oameni. Se afirmă fiecare pe sine, dar nu se afirmă ca o taină și nici nu îl recunoaște pe celălalt ca o taină. Și nu consideră că taina lui se întregește cu taina celuilalt. De aceea, el își reduce persoana la ceva individual, egoist sau nu vede o necesitate în comuniunea cu celălalt. Dar la noi există un echilibru extraordinar în această valoare pe care o punem pe persoană și pe comuniune. Și tocmai pentru că persoana are valoare, are valoare și celălalt pentru mine. Dar și eu am valoare pentru el. Noi îi respectăm pe alții, dar ne respectăm și pe noi. Și de aceea suntem foarte omenoși, ospitalieri. Și de aceea îi și disprețuim când vedem că vor să-și ia nasul la purtare. Și de aceea și râdem de ei. […]

Suntem îngăduitori cu ceilalți, înțelegători, dar, totuși, ne respectăm și pe noi înșine. […] Toți au trecut peste noi[, peste poporul român]. Ne-au atacat și din vest și din est. Câte greutăți n-am avut noi și totuși ne-am menținut [ca popor]! Și greutățile acestea și lupta împotriva acestor greutăți ne-au adâncit în răbdare, în luptă, în greutăți. Și prin acestea ne-am dezvoltat, nu am fost nimiciți de nimeni.

De aceea, cine a contribuit mai mult la apărarea Europei decât românii? Noi am apărat Europa de invazia otomană! […] În 1877, cine a contribuit la eliberarea de otomani a popoarelor din Balcani? Noi! Și rușii, dar mai mult noi i-am apărat. Pe urmă în 1916, la Mărășești, cine a oprit avalanșa germană spre Rusia, ca să nu ocupe Rusia și să oprească războiul? Noi! Iar în războiul din urmă, cine a plecat până la Volga, alături de nemți, gândind că vom putea anihila comunismul? Dar când am văzut că îl apără Europa, n-am mai avut ce face. I-am dezarmant pe nemți atunci. Și au plecat nemții de la Iași până în Boemia și până la Berlin și astfel au putut fi învinși. Căci altfel ar fi pus în practică bomba lor atomică și ar fi câștigat ei.

Cine a apărat Europa în toate timpurile acestea? Cine a jucat cel mai mare rol? Poporul român! Așa că Dumnezeu nu te ocrotește pentru o viață comună, ci te ocrotește dându-ți anumite probleme. Și nouă ne-a dat niște probleme și noi le-am rezolvat. Și ne-am format [prin ele].

Iar la sfârșitul ultimului război, vedeam că vine comunismul sau hitlerismul. Și am scris atunci despre Hristos și restaurarea omului. Despre valoarea persoanei. Și despre valoarea iubirii dintre persoane. Am accentuat mereu valoarea persoanei și valoarea iubirii dintre persoane. Și astăzi numai asta ne poate salva! Iar Ortodoxia e actuală prin asta! E singura care accentuează persoana. Și ce valoare mai mare este decât persoana și decât comuniunea de iubire între persoane?! Și cine poate fi mai înalt, în înălțimea Sa, decât Iisus Hristos? Poate fi depășit Iisus Hristos în ceea ce putem noi ajunge? Nu poate fi ideal mai înalt! Cel mai înalt ideal de om ni l-a dat Iisus Hristos. Și cel mai înalt ideal e acesta: să respecți persoana, să iubești persoana, să dorești să fii iubit de persoană, să fii în comuniune cu persoana. Asta este Ortodoxia!

Catolicismul e dictatorial. În Evul Mediu, episcopii lor au fost latifundiari, prinți, pe când țăranii erau iobagi pe pământurile lor. La noi n-a fost așa ceva! La noi, Preoții și Episcopii erau alături de popor, lângă el, pe când acolo[, romano-catolicii,] ce-au făcut ei? Ce-au făcut cu cruciadele? Au ocupat Bizanțul, l-au slăbit 70 de ani, l-au slăbit pentru ca să îl poată ocupa mai apoi mahomedanii.

Însă noi îi facem pe creștini ca să fie modele de oameni. Pentru că modelul nostru de om e Sfântul. Fiecare trebuie să tindă spre sfințenie. Spre bunătate, spre ajutorul celuilalt. Spre smerenie…Ca să îl vezi pe celălalt mai mult decât pe tine. Spre curăție, spre toate cele bune. Pentru că noi trebuie să punem în practică [virtuțile dumnezeiești].

Și de aceea Filocalia trebuie ca Preoții și toți credincioșii [să și-o asume]. Pentru că trebuie să ne trezim la această conștiință de a fi tot mai aproape de Hristos. Și să ne asumăm și noi duhul de jertfă în raportarea noastră la aproapele, pentru ca să descoperim ceea ce e nobil în noi.

Căci toate viciile, toate patimile, ne coboară. Însă noi trebuie să mergem spre ceea ce e adânc, spre ceea ce e nobil, spre ceea ce ne unește cu Dumnezeu. Ca să ajungem la sfințenie, la înviere și la viața fericită”[1].

*

Același: „Am început să tipăresc Filocalia. Cineva mi-a adus de la Sfântul Munte un exemplar în grecește al Filocaliei, din două volume, in folio. Și eu am prezentat-o în consiliul profesoral și am zis să ia fiecare câte o carte și să o traducem. Însă nu s-au apucat ei!…Și m-am apucat eu și am tradus-o. Și am tradus la Sibiu, în 3 ani, vreo 4 volume, după care n-am mai putut tipări pentru că a venit comunismul. Și în anul 1977 am început să tipăresc și celelalte volume, până la cel de al 12-lea. Și ea este o carte de trăire reală a lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu e cunoscut numai teoretic, ci și practic. Dar pentru aceasta trebuie să ne curățim de patimi. Să ne curățim de patimile noastre, care sunt plăceri pentru lucrurile pământești.

Să ne curățim de egoism, de mândrie, de slava de la oameni. Căci trebuie să depășim aceste vicii, aceste forme ale egoismului nostru. Trebuie să uităm de noi înșine. Căci numai așa putem să ne întâlnim cu Dumnezeu.

Și am dezvoltat apoi, prin diferite note pe care le-am pus acolo, aceste idei ale lor. Ca pe urmă, cam prin 1983 mi se pare, să scriu chiar o carte în care să explic ideile lor, o carte de ascetică și mistică. Însă nu puteam să o public, pentru că eram acuzat mereu [de către comuniști] că sunt «mistic». Și «mistic» pentru ei însemna ceva forte bănuitor…Căci spuneau că sunt «împotriva luminii, a cunoașterii», că pledez «pentru întuneric»…Pentru asta m-au și scos de la Sibiu și m-au adus aici[, la București]. Am fost băgat și la închisoare. Însă eu am arătat, dimpotrivă, că mistica e trăirea cu Dumnezeu, că e trăirea în lumină, că e trăirea curată. După care am dat și de alte scrieri în grecește, duhovnicești, de ordin practic, și le-am pus și pe acelea în Filocalie și am făcut 12 volume până la urmă. Și toate conțin un Creștinism aplicat practic al legăturii cu Hristos. Numai că trebuie să ne curățim de toate patimile noastre cele urâte.

În volumul 1 este un studiu al Sfântului Ioan Cassian în care combate 7 patimi sau 8. Lăcomia, lenea, slava deșartă, mândria…Și trebuie să te desparți de toate astea ca să te apropii de Hristos. Căci Hristos nu e numai o figură teoretică, ci o pildă a smereniei. Căci El S-a smerit, făcându-Se om, neavând unde să-Și plece capul, neumblând după o carieră, iar toți Apostolii Lui au fost la fel. Pentru că erau oameni desfăcuți de toate cele materiale, ca să descopere dragostea de celălalt și dragostea de Dumnezeu.

Și am arătat cum omul, curățindu-se de aceste patimi, se descoperă tot mai mult pe el însuși. Descoperă în sine ceea ce are esențial și descoperă și legătura lui cu Dumnezeu. Și, prin rugăciune, atât de mult se leagă de Dumnezeu că Îl vede pe Iisus în lumină. Prin rugăciunea lui Iisus. Pe când yoga ce îți dă? Yoga nu știe de dragostea unei persoane mai presus de lumea aceasta. Nu știe de iubire. Yoga vrea numai să uiți de toate, să nu te mai intereseze nimic, pe când la noi se pune preț pe iubirea aproapelui și pe iubirea lui Dumnezeu.

Și puterea cea mare ne vine de la Hristos, Care S-a jertfit pentru noi și Care rămâne mai departe cu noi și ni Se dăruie nouă cu puterea Lui de jertfă, prin care ne jertfim și noi. Pentru ca și noi să îi iubim pe oameni așa cum îi iubește El.

Căci nu există fericire în afară de iubire, în afară de altruism și, mai ales, în afara iubirii de Dumnezeu. Numai iubirea de Dumnezeu ne dă și nouă puterea de a iubi. Asta ne trebuie: înaintarea spre iubire prin depășirea egoismului! Asta ne cere Filocalia!”[2].


[1] Cf. https://www.youtube.com/watch?v=zIeFf5blsy8, minutele 1.33.34-1.40.18.

[2] Idem, minutele 1.40.18-1.45.39.