Zi: 7 noiembrie 2024

My beloveds[1],

I have been saved several times, at the last moment, from car accidents or domestic accidents. And each time I felt how a heavenly Power, an Angel, immediately took me out of the way of death or a serious accident. And through these miracles of God in my life, I pragmatically understood the help of the Holy Angels and all the Saints in my life. Because the demons want you to be hurt, to suffer, to die as quickly as possible, to die in vain, while the Saints and Angels want you to be alive and to serve God ceaselessly[2].

And if we want to study this reality of the presence of Saints and of Angels in our lives, we must study the Lives of the Saints. For the Divine Scripture and all the Divine Cult of the Church are understood in an intimate relationship with the Lives of God’s Saints. In the Lives of the Saints we see, truthfully, what divine visions look like, but also what demonic delusions look like. And a pious believer, who reads the Lives of the Saints, can never come to the conclusion that the spiritism has anything to do with the life of the Church. Because we do not pray to the souls of men or to unknown ghosts, nor do we wish to enter into spiritual contact with them, but we pray to the Saints and Angels of God that they may help us on the way to our salvation[3].

We were on vacation at Bușteni, but not „to fill ourselves with energy” from Babele and from Sphinx, but to rest physically from our daily work. But there are people who go there to touch those stones, because they are open to the energies, to the feeling of some beings that fill them with „power”, those beings being none other than demons. The spiritists open themselves up to demons, as do the energists. The spiritist wants a graphic sign from the demons, while the energist wants to irradiate him internally with their presence. And worldly people say that they „felt a special vibration” when they went somewhere, while ghostual people do not talk about impersonal energies, but about energies that come from demons or from God’s Saints or Angels[4].

The romanian with a backpack on his back, who films himself for YouTube, enters in churches, temples, discos, all kinds of hotels and talks about what he feels there. Adventurer, loves life, sleeps with whoever he can, but has a bad opinion of his own orthodox faith. Because he is open to special, diverse sensations, without religious seriousness, i.e. he is open to demons, to demonic experiences more or less explicit. He is not interested of the origin of „the energies” he feels, which is precisely why he does not categorize them as demonic. But I categorize them as demonic, because I see their origin and the evils they produce in people’s lives[5].

With a well-played „serenity”, witches from Romania consider themselves to be workers of „white” magic. And they tell the credulous that they do magic „to help people, for their good”. As if the devils had started doing good deeds…But, the spiritists, the energists, the sorcerers, those open to any religion and lies are the same group of people, although they bear different names. They are servants of demons, because they don’t care where their „powers” and „strong sensations” come from. But the demons know where they get their „powers” from, because the „energies” that those deceived by them feel are the energies coming out of them, from the demons[6].

But, my beloveds, those deceived by demons are not only outside the Church, but also in the Church! Because demons lie to us with ideas, with feelings, with inner states and with bad deeds. I often hear people, who have nothing to do with the Church, how that they feel „good”, that „they are fulfilled”. But such a thing does not exist! Inner fulfillment is brought by ascesis and the life of the Church, and it is God’s gift in our life as filling of His eternal glory. Because no one can feel good and fulfilled unless he has the glory of God in him[7].

People’s laugh is often a rictus. They hardly hide their grins or grimaces. Because almost everyone is miming their happiness or well-being that they don’t have. But the ghostual man, the man full of grace, does not need to laugh or smile to show that he is happy, because he is a happy man. Because he lives on earth together with the Saints and Angels of God, he lives divinely, because he lives helped by them always. And he does not seek the „energies” of demons, but the eternal glory of God, who deifies us[8].

The presence of Saints and of Angels of God in our life is saving. They appear in our life in human form only exceptionally, but we always feel their living, loving, strengthening presence. And we pray to His Saints and Angels to help us in our life with God, in our salvation, so that we too can reach where they are: in His Emperordom. Because we familiarize ourselves, through the prayers to them, with the members of the Emperordom of God, where we want to go too[9].

For the salvation is not an individualistic performance, but a life lived in communion with God and His Saints and Angels. And the heaven of the Church is the Emperordom of God, where all His Saints and Angels live in the most perfect communion, and it is not a world populated by mutually exclusive ghosts. The ghosts that make some people „special” are our enemies from air: the demons. His Angels are the ones who fight with us against the demons, so that we can live in peace the life with God[10].

12 years ago, on this holy day, my grandmother Floarea was sleeping, with the Icon of the Holy Archangels Mihail [Μιχαήλ][11] and Gavriil [Γαβριήλ][12] above her head. Therefore, any memory of this day has to do with it. Because the Holy Archangels helped her on their day to pass from the transitory to the eternal. And we are taught that ghostual peace is more important than any quarrel for justice. Because we are preparing for eternal peace, for endless joy. Amin![13].

---

[1] Started at 10. 16, in day of monday, on 4 november 2024. Sun, 8 degrees, wind of 6 km/h.

[2] Iubiții mei, am fost scăpat de mai multe ori, în ultima clipă, de accidente de mașină sau de accidente casnice. Și de fiecare dată am simțit cum o Putere cerească, un Înger, m-a luat imediat din calea morții sau din calea unui accident grav. Și prin aceste minuni ale lui Dumnezeu în viața mea, eu am înțeles în mod pragmatic ajutorul Sfinților Îngeri și al tuturor Sfinților în viața mea. Pentru că demonii vor să te rănești, să suferi, să mori cât mai repede, să mori degeaba, pe când Sfinții și Îngerii vor să fii viu și să slujești neîncetat lui Dumnezeu.

[3] Și dacă vrem să studiem această realitate a prezenței Sfinților și a Îngerilor în viața noastră, trebuie să studiem Viețile Sfinților. Căci Dumnezeiasca Scriptură și tot Dumnezeiescul Cult al Bisericii se înțeleg în relație intimă cu Viețile Sfinților lui Dumnezeu. În Viețile Sfinților vedem, în mod veridic, cum arată vederile dumnezeiești, dar și cum arată nălucirile demonice. Și un credincios evlavios, care citește Viețile Sfinților, nu poate ajunge niciodată la concluzia că spiritismul are de-a face cu viața Bisericii. Pentru că noi nu ne rugăm la sufletele oamenilor sau la duhuri necunoscute și nici nu dorim să intrăm în contact spiritual cu ele, ci noi ne rugăm Sfinților și Îngerilor lui Dumnezeu ca ei să ne ajute pe calea mântuirii noastre.

[4] Am fost în concediu la Bușteni, dar nu pentru „a ne umple de energie” de la Babele și de la Sfinx, ci pentru a ne odihni trupește de la munca noastră zilnică. Însă există oameni care merg acolo ca să atingă pietrele acelea, pentru că sunt deschiși către energii, către simțirea unor ființe care îi umple de „putere”, acele ființe nefiind altele decât demonii. Spiritiștii se deschid larg demonilor, după cum o fac și energetiștii. Spiritistul vrea un semn grafic de la demoni, pe când energetistul vrea să îl iradieze interior cu prezența lor. Și oamenii lumești spun că „au simțit o vibrație aparte” când s-au dus undeva, pe când oamenii duhovnicești nu vorbesc despre energii nepersonalizate, ci despre energii care ies din demoni sau din Sfinți sau Îngeri ai lui Dumnezeu.

[5] Românul cu rucsacul în spate, care se filmează pentru YouTube, intră în biserici, în temple, în discoteci, în tot felul de hoteluri și vorbește despre ce simte acolo. Aventurier, îi place viața, se culcă cu cine poate, dar are o părere proastă despre propria lui credință ortodoxă. Pentru că e deschis spre senzații aparte, diverse, fără seriozitate religioasă, adică e deschis către demoni, către experiențe demonice mai mult sau mai puțin explicite. Pe el nu îl interesează originea „energiilor” pe care le simte, tocmai de aceea nu le cataloghează ca fiind demonice. Dar eu le cataloghez ca demonice, pentru că văd originea lor și relele pe care le produc în viețile oamenilor.

[6] Cu „o seninătate” bine jucată, vrăjitoarele din România se consideră lucrătoare de magie „albă”. Și ele le spun credulilor că fac magie „în ajutorul oamenilor, spre binele lor”. Ca și când dracii s-ar fi apucat să facă fapte bune…Însă, spiritiștii, energetiștii, vrăjitorii, cei deschiși către orice religie și minciună sunt același grup de oameni, deși poartă nume diferite. Ei sunt slujitori ai demonilor, pentru că nu îi interesează de unde le vin „puterile” și „senzațiile tari”. Dar demonii știu de unde au ei „puteri”, pentru că „energiile” pe care le simt cei înșelați de ei sunt energiile care ies din ei, din demoni.

[7] Însă, iubiții mei, cei înșelați de demoni nu sunt numai în afara Bisericii, ci și în Biserică! Pentru că demonii ne mint cu idei, cu sentimente, cu stări interioare și cu fapte rele. Adesea aud oameni, care n-au nimic de-a face cu Biserica, cum că ei se simt „bine”, că „sunt împliniți”. Dar așa ceva nu există! Împlinirea interioară e adusă de asceza și de viața Bisericii și ea e darul lui Dumnezeu în viața noastră ca umplere de slava Lui cea veșnică. Pentru că nimeni nu se poate simți bine și împlinit, dacă nu are slava lui Dumnezeu în el.

[8] Râsul oamenilor e adesea un rictus. Ei își ascund cu greu rânjetele sau grimasele. Pentru că aproape toată lumea își mimează fericirea sau starea de bine pe care nu o are. Însă omul duhovnicesc, omul plin de har, nu trebuie să râdă sau să zâmbească pentru ca să arate că e fericit, pentru că el este un om fericit. Pentru că el trăiește pe pământ împreună cu Sfinții și cu Îngerii lui Dumnezeu, trăiește dumnezeiește, pentru că trăiește ajutat de ei mereu. Și el nu caută „energiile” demonilor, ci slava lui Dumnezeu cea veșnică, cea care ne îndumnezeiește pe noi.

[9] Prezența Sfinților și a Îngerilor lui Dumnezeu în viața noastră e mântuitoare. Ei nu apar în viața noastră în formă umană decât în mod excepțional, dar le simțim mereu prezența vie, iubitoare, întăritoare. Și noi ne rugăm Sfinților și Îngerilor Lui ca să ne ajute în viața cu Dumnezeu, în mântuirea noastră, pentru ca să ajungem și noi acolo unde sunt ei: în Împărăția Lui. Pentru că noi ne familiarizăm, prin rugăciunile către ei, cu membrii Împărăției lui Dumnezeu, acolo unde vrem să ajungem și noi.

[10] Căci mântuirea nu este o performanță individualistă, ci o viață trăită în comuniune cu Dumnezeu și cu Sfinții și Îngerii Lui. Iar cerul Bisericii e Împărăția lui Dumnezeu, unde toți Sfinții și Îngerii Lui trăiesc în cea mai desăvârșită comuniune, și nu e o lume populată de duhuri care se exclud reciproc. Duhurile care îi fac „speciali” pe unii sunt vrăjmașii noștri din văzduh: demonii. Îngerii Lui sunt cei care luptă împreună cu noi împotriva demonilor, pentru ca să trăim în pace viața cu Dumnezeu.

[11] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Arhanghelul_Mihail.

[12] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Αρχάγγελος_Γαβριήλ.

[13] Acum 12 ani, în această sfântă zi, adormea bunica mea Floarea, având deasupra capului ei Icoana Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. De aceea, orice amintire a zilei acesteia are de-a face și cu ea. Pentru că Sfinții Arhangheli au ajutat-o de ziua lor să treacă de la cele trecătoare la cele veșnice. Iar pe noi ne învață că pacea duhovnicească e mai importantă decât orice ceartă pentru dreptate. Pentru că ne pregătim pentru pacea cea veșnică, pentru bucuria cea nesfârșită. Amin!