Zi: 9 noiembrie 2024

My beloveds[1],

the man who sins for pleasure, who sins in ignorance, does not like you to give him advice, to show him the right path, because he considers the sin a way of personal „fulfillment”. He sins because he likes it, he makes from sin a pleasure cigarette, a pleasure sex, a pleasure crime, because he believes he can do anything. The logic of sin is to make you feel „good”, although the sin is illogical. And the „good” of sin is the „good” that you want and not the good of God who fulfills you. Therefore, you, the sinful man, are a fighter against God, even if you do not fully understand this[2].

The robbers [Lucas 10, 30, BYZ] from today’s parable are the demons. They wanted to have things above them, they wanted to rob God of His uniqueness, and they succeeded in losing their own dignity. We, following these spiritual robbers, do the same stupidity, the same error of logic: we confuse what we like with what fulfills us. But our fulfillment is not our will, but God’s will! It is God’s will that fully fulfills us, because He created us precisely to live His will as our own will and life[3].

What does the sinful man look like, when the sin has devastated him inside? Like a half-dead man [ἡμιθανῆ][Ibidem]! Because the sin immobilizes you in bed, it makes you powerless. And in order for you to get out of bed, the all-merciful Physician must come, the only one Who heals man physically and spiritually, because He forgives his sins, but also makes him completely healthy[4].

Only we do not sin once in our life, but every day! We are not nearly dead just twice a year, but every day. And that is precisely why, every day we need repentance and the confession of our sins before our Duhovnik. Because the One who forgives us through that is the Lord Himself, the One who raises us from death to life. And when we confess our sins, we renounce our lack of logic, our lack of reason, because the sin is our departure from normality[5].

Apparently, the postmodern man „no longer knows” what is normal and what is abnormal. If he needs a vital organ, he agrees to kill another, who has been through a serious accident, who is unconscious, but not dead, so that he will be well. But if he were in the other’s place, he would not agree to the organ transplant that would mean his death, because he loves his own sinful life[6].

The homosexual knows how his parents conceived him, with what organs and in what way, but he experiences pleasure in a different way, in the way that one never comes to the birth of a child. He calls his perverse pleasure, the anal sex, a „normal” pleasure, because he lives for sinful pleasure. But if he wanted to be serious about himself and not a dissolute, he would fulfill himself with a woman in his life, because he would live the normality of his parents from which he arose. Because it resulted from normality, from a natural relationship between a man and a woman and not from anal sex[7].

People smoke and do drugs not because they do not know that they are doing harm, but because these evils are fashionable. The passenger relations are fashionable, the indifference towards another is fashionable, the polluting the places where you go is fashionable. We know what we should not do, but we like to sin, we like to do the opposite, thinking that this is to our advantage. But this descends us into Hell![8].

– Why did the Lord put Himself in the form of the stranger, of the samaritis [σαμαρείτης][Lk. 10, 33, BYZ]?

– To emphasize to us the fact that He is completely alien to our passions, that He is above all sin, that He is completely unknown according to His being, that His incarnation is beyond thought, but also that to us, sinful people, His glory is unknown to us. And in order to know Him, we must let Him bind up our wounds [τὰ τραύματα] and pour oil and wine over them [Lk. 10, 34, BYZ]. For first we must receive His glory in Baptism and in Chrismation, so that we can come later and share with our Lord and God[9].

– What is the beast of burden [κτῆνος] of the Lord that He puts on the one healed by Him [Lk. 10, 34, BYZ]?

– It is His entire love that He pours out towards us through His incarnation! Because He made the animal of humanity to be totally obedient to God, as long as He fully assumed our humanity and made it totally subject to His divinity in His incarnation. And His Inn [Πανδοχεῖον] is His Church, where He cares for us [Lk. 10, 34, BYZ][10].

But the big problem of the Church is not that God is absent, but that we consider that we are doing more important things than Him in His Church. When the human factor prevails in the Church, no one expects anything from God anymore, because then His Servants believe that they can do things and without Him. When God is the Master of the Church, because His Servants are waiting for word from Him, then people breathe a sigh of relief, because they have escaped of religious legalism. For the legalism believes that it „saves” the Church, while the Church is saved only by God through His continued mercy to all who repent[11].

And people suffocate on earth precisely because they are between robbers and not between friends! The friend of all must be the christian. If the pagan, the heretic, the satanist wants a friend, then the christian is their best friend. Because the christian must speak to all, pray for all, forgive all, love all. Because the God of all teaches us to be everyone’s, because we must embrace everyone[12].

It’s the last sunday before of the Fast of Lord’s Nativity. Friday, on 15 november 2024, begins the fast. And, my beloveds, to fast means to love. For you give up your manners to see the needs of all. You experience hunger and thirst to see how many suffer in this world. And God will reward our every effort to really help people. Amin[13]!

---

[1] Started at 7.32, in day of wednesday, on 6 november 2024. Sun, minus one degree, without wind.

[2] Iubiții mei, omului care păcătuiește de plăcere, care păcătuiește în neștire, nu îi place să îi dai sfaturi, să îi arăți calea cea dreaptă, pentru că el consideră păcatul un mod de „împlinire” personală. El păcătuiește pentru că îi place, el face din păcat o țigară de plăcere, un sex de plăcere, o crimă de plăcere, pentru că se crede în stare de orice. Logica păcatului e să te facă să te simți „bine”, deși păcatul este fără logică. Și „binele” păcatului e „binele” pe care ți-l dorești tu și nu binele lui Dumnezeu care te împlinește. De aceea, tu, omul păcătos, ești un luptător împotriva lui Dumnezeu, chiar dacă nu înțelegi pe deplin acest lucru.

[3] Tâlharii [Lucas 10, 30, BYZ] din parabola de azi sunt demonii. Ei au vrut să aibă lucruri mai presus de ei, au vrut să Îl fure pe Dumnezeu de unicitatea Lui, și au reușit să își piardă propria lor demnitate. Noi, urmând acestor tâlhari spirituali, facem aceeași prostie, aceeași eroare de logică: confundăm ceea ce ne place nouă cu ceea ce ne împlinește pe noi. Însă împlinirea noastră nu e voia noastră, ci voia lui Dumnezeu! Voia lui Dumnezeu este cea care ne împlinește în mod deplin, pentru că El ne-a creat tocmai pentru a trăi voia Lui ca propria noastră voie și viață.

[4] Cum arată omul păcătos, când păcatul l-a devastat interior? Ca un om pe jumătate mort [ἡμιθανῆ][Ibidem]! Pentru că păcatul te imobilizează la pat, te face neputincios. Și ca să te mai scoli din pat trebuie să vină Medicul cel atotmilostiv, singurul Care vindecă pe om trupește și sufletește, pentru că îi iartă păcatele, dar îl și face sănătos deplin.

[5] Numai că noi nu păcătuim o dată în viață, ci în fiecare zi! Noi nu suntem aproape morți doar de două ori pe an, ci în fiecare zi. Și tocmai de aceea, în fiecare zi avem nevoie de pocăință și de mărturisirea păcatelor noastre înaintea Duhovnicului nostru. Pentru că Cel ce ne iartă prin acela e Însuși Domnul, Cel care ne ridică pe noi din moarte la viață. Și când ne spovedim păcatele, noi ne lepădăm de lipsa noastră de logică, de lipsa noastră de rațiune, pentru că păcatul este ieșirea noastră din normalitate.

[6] În aparență, omul postmodern „nu mai știe” ce este normal și ce este anormal. Dacă are nevoie de un organ vital, el e de acord să fie omorât altul, care a trecut printr-un accident grav, care este inconștient, dar nu mort, pentru ca lui să îi fie bine. Dar dacă el ar fi în locul celuilalt, nu ar fi de acord nicidecum cu transplantul de organe care ar însemna moartea lui, pentru că el își iubește propria sa viață păcătoasă.

[7] Homosexualul cunoaște cum l-au conceput părinții lui, cu ce organe și în ce fel, dar el experimentează plăcerea în alt fel, în felul în care nu se ajunge niciodată la nașterea unui copil. El își numește plăcerea aceasta perversă, sexul anal, ca fiind o plăcere „normală”, pentru că trăiește pentru plăcerea păcătoasă. Dar dacă ar vrea să fie serios cu el însuși și nu un destrăbălat, s-ar împlini cu o femeie în viața lui, pentru că ar trăi normalitatea părinților lui din care a rezultat el. Pentru că el a rezultat din normalitate, dintr-o relație firească a unui bărbat cu o femeie și nu dintr-un sex anal.

[8] Oamenii fumează și se droghează nu pentru că nu știu că își fac rău, ci pentru că aceste rele sunt la modă. Relațiile pasagere sunt la modă, indiferența față de altul e la modă, poluarea locurilor unde te duci e la modă. Noi știm ce nu trebuie să facem, dar ne place să păcătuim, ne place să facem contrariul, crezând că acest lucru ne avantajează. Dar acest lucru ne coboară în Iad!

[9] – De ce Domnul S-a pus sub chipul străinului, a samaritisului [σαμαρείτης][Lc. 10, 33, BYZ]?

– Pentru a ne sublinia faptul că El e cu totul străin de patimile noastre, că El e mai presus de tot păcatul, că e cu totul necunoscut după ființa Sa, că e mai presus de cuget întruparea Lui, dar și că nouă, oamenilor păcătoși, ne este necunoscută slava Lui. Și ca să Îl cunoaștem pe El, trebuie să Îl lăsăm pe El ca să ne lege rănile [τὰ τραύματα] noastre și să toarne ulei și vin peste ele [Lc. 10, 34, BYZ]. Căci mai întâi trebuie să primim slava Lui în Botez și în Mirungere, pentru ca să venim mai apoi și să ne împărtășim cu Domnul și Dumnezeul nostru.

[10] – Care este dobitocul Domnului pe care îl pune pe cel vindecat de El?

– Este întreaga Lui iubire pe care o revarsă față de noi prin întruparea Sa! Pentru că el a făcut animalul umanității să fie cu totul ascultător lui Dumnezeu, atâta timp cât a asumat cu totul umanitatea noastră și a făcut-o să fie supusă cu totul dumnezeirii Lui în întruparea Sa. Iar Hanul [Πανδοχεῖον] Lui e Biserica Sa, unde El ne poartă de grijă [Lc. 10, 34, BYZ].

[11] Dar marea problemă a Bisericii nu e că Dumnezeu ar fi absent, ci că noi considerăm că facem lucruri mai importante decât El în Biserica Sa. Când prevalează factorul uman în Biserică, nimeni nu mai așteaptă nimic de la Dumnezeu, pentru că atunci Slujitorii Lui cred că pot face lucrurile și fără El. Când Dumnezeu e Stăpânul Bisericii, pentru că Slujitorii Lui așteaptă cuvânt de la El, atunci oamenii răsuflă ușurați, pentru că au scăpat de legalismul religios. Căci legalismul crede că el „mântuie” Biserica, pe când Biserica o mântuie doar Dumnezeu prin continua Lui milă față de toți cei care se pocăiesc.

[12] Și oamenii se sufocă pe pământ tocmai pentru că sunt între tâlhari și nu între prieteni! Prietenul tuturor trebuie să fie creștinul. Dacă păgânul, ereticul, satanistul dorește un prieten, atunci creștinul e cel mai bun prieten al lor. Pentru că creștinul trebuie să vorbească cu toți, să se roage pentru toți, să îi ierte pe toți, să îi iubească pe toți. Pentru că Dumnezeul tuturor ne învață și pe noi să fim ai tuturor, pentru că trebuie să îi îmbrățișăm pe toți.

[13] E ultima duminică înaintea Postului Nașterii Domnului. Vineri, pe 15 noiembrie 2024, începe postul. Și, iubiții mei, a posti înseamnă a iubi. Căci renunți la tabieturile tale pentru ca să vezi nevoile tuturor. Experimentezi foamea și setea ca să vezi cum suferă mulți pe această lume. Și Dumnezeu ne va răsplăti fiecare efort al nostru de a ajuta în mod real oamenii. Amin!