Pur și simplu
– Uaț ap, beib? Gheață la mal?!…
– Bisnisul e în floare, dar mai trebuie udat!…
– Și acum așteptați pe…?!
– Un mesaj pă telefon despre ceva gras…
– Înțeles!…Eu am ieșit pentru aer, pentru aerul rece, polar, de afară. Astă vară fugeam după aerul condiționat, uitasem cum e frigul, iar acum dăm cu nasul în el ca în valurile mării. Dar și frigul are rolul lui!…
– Jănel zice că e mai bine…
– Am auzit: cancer la prostată…așa, pe nepusă masă…
– Când vine boala te ia din oală, nu te întreabă cine ești, dacă îți place…
– Așa e!…În rest, familia?!…
– Bine, mulțumesc frumos! Numai că aia mică e pă dragoste cu cine nu trebuie…
– Cu cine?!…
– Cu al lui Mitel, care era în clasa paralelă…
– Are Mitel așa băiat mare?!…
– Are…și o influență nefastă asupra ei. Că să își facă tatuaj pe mână din iubire pentru el…Și eu îi tot spun că ăla, odată făcut, nu-l mai scoți, iar mâine-poimâine se duce marea dragoste și tu rămâi cu istoria pe umăr…
– Corect! Bagă-i mințile în cap, că e de rău cu ăștia micii! La ei tot ce zboară se mănâncă, dar la muncă mai puțin. O dau la-ntors când vine vorba de muncă, de angajament pe termen lung…
– Dar eu o suspectez și că mai trage câte un geoint cu el, cu alții, în anturajul lor, pentru că îi miroase hainele…
– E și mai rău cu treaba asta!…Am auzit despre unul de curând că a fumat una și n-a mai putut să se ridice două ore de pe scaun. Cine știe ce nenorociri o băga în ele!…Și cine le vinde?…
– Ăia pă la Gară! Alde Semnal și Ile. Dar mai au și niște tinerei pe care îi trimit la Licee, la cine au bani. Și proștii noștri, în loc să își cumpere de mâncare și să își vadă de viața lor, de bucuriile tinereții lor, dau bani nenorociților pe droguri. Ăia prosperă, iar pe ai noștri îi pregătim de Înmormântare.
– Dar chiar voiam să îți zic!…Mi-a spus Tacherel despre un nenorocit care dezgroapă morții și îi fură de aur și de bani.
– Și?!…
– …Mai e și satanist!…Își face poftele cu cei pe care îi dezgroapă, după care îi lasă așa, afară, să îi găsească oamenii și să facă infarct.
– Auzi și tu?!…Numai dezaxați! E blestem mare să ai un astfel de copil. Tu să fii cu capul pe umeri, iar copilul tău să facă astfel de blestemății…
– Da!…Însă, cică, pare om normal, nu se dă de gol în public, ar avea vreo 25 de ani, dar când îl apucă nebuniile face treaba asta…
– N-am auzit până acum! O să mă interesez și eu de el, ca să îl punem la punct. Asta după ce am avut pe nebuna aia care înțepa oamenii cu seringa pe la metrou și pe ăla care viola fetele în lift…
Discuțiile între bărbații de peste 40 de ani n-au sfârșit. E de ajuns să le începi, că nu se mai termină. Trag de ele, le sucesc pe toate părțile, își aduc aminte de acum 30 de ani, despre cum era, despre cum nu mai este, de la politică la muzică, de la filosofie la un grătar ca lumea, și nu se mai termină…Pentru că simt că lumea lor e dincolo de lumea de acum, de ce se vede, pentru că alții le-au luat locul. Le-au luat locul tinerii…Și ei sunt cu un crac în lumea lor și cu altul aici, în clipa de față, într-un șpagat nesfârșit.
Dar nu putem opri timpul, oamenii, schimbările de tot felul! Putem numai să înțelegem ce ni se întâmplă sau să facem abstracție de toate. Și mulți fac abstracție, își trag fesul pe frunte și se pierd în lumea lor, în fantezii de tot felul. Numai că fanteziile, căderea în melancolie, nu te salvează! Ca să simți lumea ta trebuie să simți că faci parte din ea. Și ca să faci parte din ea nu trebuie să te conformezi, ci să o înțelegi. Să înțelegi de ce generațiile de după tine sunt altfel, se comportă altfel, vor alte lucruri. Pentru că și lumea lor e alta.
Dar lumea lor e și lumea ta! Și tu faci parte din lumea asta, nu trebuie să te simți exclus din ea, pentru că pur și simplu tu îi aparții. Nu contează că nu mai ești tânăr ca ei, că ai vârsta ta, dar și la vârsta ta se poate trăi frumos și coerent. Pentru că și tu te-ai simțit respins la rândul tău de alții și nu mai trebuie să repeți sentimentul neadaptării. Tu ești, aparții clipei de față și trebuie să te bucuri pentru asta. Pentru că ești aici, cu noi, și asta e totul!