Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [132] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este partea a doua din cartea a șaptea a aceluiași autor
4. Alegerea, roditoare, și fruntea acestor pomi frumoși sunt picioarele cele frumoase ale binevestitorilor păcii[1]. Și între acești pomi frumoși sunt pomii celui Drept, care au crescut lângă gurile apelor. Ei își dau rodul la timpul lor[2].
Cineva a zis: „Dar eu sunt ca un măslin prea roditor în casa lui Dumnezeu”[3]. Iar altul a cântat: „Domnul mă păstorește și nimic nu-mi va lipsi. Întru locul ierbii, acolo m-a sălășluit, la apa odihnei m-a hrănit”[4], pentru ca cel Drept să înflorească precum finicul[5]. Și altul și-a întins frunzele ca un ienupăr[6].
Iar altul a fost ca o salcie peste ape curgătoare[7]; și ca un măr între pomii crângului[8]; și ca un chiparos, un pin și un cedru[9] care împodobesc și înmiresmează lunca/ livada Bisericii. Aici, „Dumnezeu încă” și încă și pururea și în veci „a răsărit din pământ tot pomul frumos la vedere și bun la mâncare”[10].
5. Frumoși sunt acei pomi despre care Dumnezeu a zis: „tinerii voștri vedenii vor vedea și bătrânii voștri vise” dumnezeiești „vor fi visând”[11]. Și acela era un pom frumos de văzut, cel care a zis: „Ochii mei sunt pururea către Domnul”[12].
Și sunt pomi frumoși de văzut aceia care au o vedenie precum a lui Daniil. [Căci] el L-a văzut pe Dumnezeu arătându-Se[13] și a zis: „în vedenia nopții […] vedeam până când tronurile au fost puse”[14]. Și Isaias a avut o asemenea vedere și a zis: „Vedenia pe care a văzut-o Isaias” Profetul, ce a văzut când a zis: „am văzut pe Domnul șezând pe tron înalt și ridicat”[15].
O asemenea vedere frumoasă a fost, de asemenea, arătată de către cel ce zice: „Eu dorm și inima mea veghează”[16]. Și unul ca acesta a fost Pavlos, care L-a văzut pe Domnul în vedere duhovnicească[17].
Cu adevărat, ca să spunem pe scurt: orice minte care deosebește [gândurile] și este pregătită pentru vederi dumnezeiești este, după cum s-a zis, un pom frumos la vedere[18].
6. Și orice învățător care hrănește cu dogme ortodoxe oile turmei lui Hristos este un pom bun de mâncat în Paradisul Bisericii[19]. Acest învățător nu predă lecții care sunt ucigătoare sau vătămătoare, ci care au roadele Duhului Sfânt în ele însele. Apostolul a făcut și a enumerat aceste roade: „dragostea, bucuria/ harul, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea” [20] și cele asemenea.
Așadar, mie mi se pare drept a considera acești pomi, care sunt frumoși la vedere și buni de mâncat[21], ca trăind în Biserică. Ei rodesc și asigură hrana despre care Pomul Vieții a zis[22]: „Mâncarea mea este ca să fac voia” Tatălui Meu[23]. A Lui fie slava și puterea în vecii vecilor. Amin.
[1] Cf. Is. 52, 7; Naum 2, 1; Rom. 10, 15.
[2] Cf. Ps. 1, 3.
[3] Ps. 51, 10.
[4] Ps. 22, 1-2.
[5] Cf. Ps. 91, 13.
[6] Cf. Osie 14, 9.
[7] Cf. Is. 44, 4.
[8] Cf. Cânt. Cânt. 2, 3.
[9] Cf. Is. 60, 13.
[10] Fac. 2, 9.
[11] Fapt. Ap. 2, 17.
[12] Ps. 24, 15.
Iată că, pentru Sfântul Anastasios, „ochii mei sunt pururea către Domnul” înseamnă că: Îl văd mereu în vedenie dumnezeiască.
[13] Cf. Dan. (Teodot) 9, 23; 10: 1, 7-8, 10.
[14] Dan. 7: 7, 9.
[15] Is. 1, 1; 6, 1.
[16] Cânt. Cânt. 5, 2.
Verbul „veghează”, de aici, este înțeles ca: vede vederi dumnezeiești, în mod duhovnicesc.
[17] Cf. Fapt. Ap. 9, 3; 22, 6; 26, 13.
[18] Cf. Fac. 2, 9.
[19] Cf. Fac. 2, 9; In. 10, 16; 21, 15-17.
Învățătura lor este bună de mâncat în Biserică.
[20] Gal. 5, 22-23.
[21] Cf. Fac. 2, 9.
[22] Cf. Fac. 2, 9; 3: 22, 24.
[23] In. 4, 34.