Părerea lui
– Actorii n-au voie să fie ei înșiși, pentru că li se pune în cap, cu eprubeta, gândirea autorului. Și ei trebuie să se dedubleze mereu, să trăiască schizofrenic, să se îmbolnăvească mental din cauza acestui lucru…
– Sunt niște femei minimalizate de către soții lor…puse să mintă că se simt bine…
– Într-un fel, da!…Ce sentimente cehoviene poate avea actorul de la București, care stă pe telefon până aproape de începerea reprezentației teatrale și apoi devine dramatic? Încearcă să fie cineva pe care nu îl intuiește, cu care nu are de-a face. Sau președinții care mimează durerea și tristețea pentru moartea unui erou pe câmpul de luptă sau a multor oameni într-o calamitate, când ei vin de la distracție? Ne prefacem în stil mare, când, de fapt, nu ne interesează…
– Și de ce nu ne mai interesează?!
– Pentru că n-avem timp să conștientizăm toate lucrurile, toate lucrurile dramatice care se petrec cu noi! Le lăsăm să treacă pe lângă noi, ne protejăm într-un anume fel de ele, de toate relele lumii noastre, pentru că vrem să stăm cu capul pe umeri. Vrem să nu o luăm razna…
– Da, e și asta!…Sau am devenit atât de egoiști, că nu ne mai interesează de alții. Și națiune, bine public, aproapele nu mai au relevanță, pentru că fiecare ne salvăm propria piele.
– Avem de-a face cu un mult prea mult, cu situații peste puterile noastre. Oboseala noastră este de la epuizare. Multul vieții noastre ne strivește puterea de a gândi despre viața noastră.
– Și cu toate astea gândim! Gândim micro-situațional. Gândim în segmentul nostru de interes. Problema lui ce trebuie să facem azi e problemă zilnică. Și dacă o rezolvăm, ziua de mâine e o luare de la capăt a problemei.
– Televizorul pentru unii, onlineul pentru alții, e evadarea din viața noastră. Gândim față în față cu ceea ce vedem și auzim, dar fără a da răspunsuri clare, argumentate cuiva. Ne bucurăm cu personajul care ne place, ascultăm discursuri pe care nu le înțelegem deplin, foarte multe imagini care ne obosesc. Dar noi suntem blocați în dialogul mut cu vizualitatea din fața noastră! Primim prea multe date deodată și nu știm ce să facem cu ele. Sau ele ne obosesc tot mai mult și oboseala e tot câștigul nostru de la privitul la televizor și în online.