Faptele Apostolilor, cap. 19, 31-41, BYZ
31. Dar și unii [dintre] asiarhei[1]/ întâistătătorii Asiei, fiindu-i lui prieteni [ὄντες αὐτῷ φίλοι][2], au trimis către el, [și] îl rugau să nu se dea pe sine întru teatru [παρεκάλουν μὴ δοῦναι ἑαυτὸν εἰς τὸ θέατρον].
32. Așadar, alții altceva strigau. Căci adunarea era tulburată și cei mai mulți nu cunoscuseră pentru ce fuseseră adunați.
33. Dar din mulțime l-au împins înainte pe Alexandros [Ἀλέξανδρος][3], iudeii punându-l pe el înainte. Iar Alexandros a făcut semn [cu] mâna, [căci] voia a se apăra pe sine [înaintea] mulțimii [ἤθελεν ἀπολογεῖσθαι τῷ δήμῳ].
34. Și cunoscând că iudeos/ iudeu este, un glas s-a făcut de către toți ca la două ceasuri, strigând: „Mare [este] Artemis [Ἄρτεμις] a efesiinilor[4]/ efesenilor!”.
35. Dar cărturarul a oprit mulțimea [și] zice [zise]: „Bărbați efesiini/ efeseni, căci cine este omul, care nu cunoaște că cetatea efesiinilor/ efesenilor păzitoare fiind [este] a marii dumnezee Artemis[5] și a lui Diopetis [Διοπετής][6]?
36. Așadar, de netăgăduit fiind acestea, de trebuință este [ca] voi înfrânați a fi și nimic nechibzuit a face.
37. Căci ați adus pe bărbații aceștia, [nefiind] nici jefuitori de temple, nici blasfemiind pe dumnezeea voastră.
38. Deci, dacă Dimitrios și meșteșugarii cei dimpreună cu el au către cineva cuvânt [ἔχουσιν πρός τινα λόγον], ședințe [de judecată] se conduc și antipați sunt. Învinuiți-vă unii pe alții[7]!
39. Iar dacă despre altceva căutați, în adunarea cea legiuită va fi hotărât.
40. Căci suntem și în pericolul de a fi acuzați de răscoală pentru ziua de azi, nicio pricină fiind, pentru care nu vom putea să dăm cuvânt [pentru] nespunerea aceasta”.
41. Și [după ce] a zis acestea, a eliberat adunarea.
[1] De la forma de N. pl. ἀσιάρχαι. În text e forma de G. pl. ἀσιαρχῶν.
[2] Sfântului Pavlos.
[3] În text e forma de Ac. Ἀλέξανδρον.
[4] De la forma de N. pl. ἐφέσιοι. În text e forma de G. pl. ἐφεσίων.
[5] Forma de N. În text e forma de G. Ἀρτέμιδος.
[6] Forma de N. În text e forma de G. Διοπετοῦς.
[7] Cu sensul de a se da în judecată unii pe alții și de a aștepta de la judecători soluția în cazul lor.