Zi: 27 noiembrie 2024

Scriu online (vol. 13)

2 comments

Cartea poate fi downloadată de aici
în format PDF:

Scriu online (vol. 13)

Este a 238-a carte pe care am publicat-o online.

*

– Cum vă jucați când erați mic? Vă jucați de unul singur sau cu mai mulți?

– Când mi-am dat seama că nu am cu cine să mă joc, pentru că cei de vârsta mea nu prețuiau jocul creativ, jocul personalizator, am început să mă joc aidoma unui creator de roman omniscient. Sau ca în jocurile de strategie de azi. Pentru că în cei câțiva metri de căpșuni, din spatele casei, puși de bunica mea, eu am început să îmi construiesc Țara Dorului. Era țara mea, care avea de toate: avea palat, avea oameni din plastic, avea canal de apă navigabil, avea biserică, avea pomi, avea plante de tot felul. Printre căpșunii ei, ai bunicii mele Floarea, era toată această lume. Lume pe care o cream continuu, pe care o protejam, pe care o conduceam și nimeni nu mi-o strica. Căci, dacă aș fi venit cu cineva să mă joc, acela ar fi găsit imediat că e ceva de schimbat, ceva de adăugat, ceva de stricat. Dar așa cum o făceam eu, lumea mea era perfectă, era bună, era non-violentă, pentru că în ea nu se petrecea nimic rău. De fapt, atunci a început și lumea scrisului meu. Pentru că lumea despre care eu scriu e în mine și eu o scot afară. Și lumea pe care eu o scot din mine e plină de libertate și de vitalitate, de pace și de coerență, pentru că e o lume a dialogului și a dăruirii. Și pentru că nu aveam cu cine să mă joc la modul acesta creativ, frumos, mă jucam de unul singur, dar raportându-mă la toți locuitorii țării mele, care aveau nevoi specifice. Și eu aveam grijă, ca în jocul de strategie, de mersul bun al întregii țări, așa cum ar trebui să facă orice președinte sau orice primar, pentru că mă gândeam la binele lor, nu la al meu. Binele lor însemna binele meu. Și asta mă bucura și mă împlinea! (p. 6).

Read more

Ne înțelegem în gânduri

Leave a comment

Ceea ce oamenii fac la nivel particular, individual, fac și la nivel de țară. Dacă, în particular, în viața lui, omului îi place să pactizeze cu șefii, indiferent de dreptate și de morală, îi place să fie lingușitor, să pară empatic cu „cei mari”, aceeași judecată o păstrează și când e vorba de țară: pentru că nu vrea lideri patrioți, independenți, care să caute binele poporului întreg, ci lideri duplicitari, care să se gudure pe lângă cei mai mari. Pentru că el a înțeles că binele vine numai din a te pune bine cu sus-pușii. Din a fi pururea nedemn. Pentru că nu se poate schimba nimic.

*

Fiecare tablou are particularitățile lui, are ceva aparte. Chiar când tablourile au același autor, fiecare are unicitatea lui, ca și cum ar fi pictat de altcineva. Ceea ce arată, încă o dată, că un om are mereu multe taine de scos la iveală și profunzimi nebănuite.

*

Când țăranii puneau farfurii și ulcele pictate pe pereți, acestea erau tablourile lor. Iar vizualitatea este o componentă esențială a vieții, pentru că omul are nevoie să vadă ceva din care să își hrănească mereu sufletul, oriunde ar fi. Afară, Dumnezeu ne-a creat natura, a cărei frumusețe trebuie să o contemplăm. În interior, omul poate aduce elemente de natură, dar poate și crea obiecte care să-i vorbească sufletului său. Sau chiar direct cu sufletul său, așa cum sunt Sfintele Icoane. Iar dacă pictau pe farfurii sau pe oale sau țeseau covoare sau coseau pe haine, o făceau simbolic și geometric, care erau reprezentări abisale ale credinței lor. Și, la fel, țăranii aduceau în casă busuioc sau izmă sau mentă sau flori, pentru mireasmă, și adesea le puneau la Icoane, pentru a le reaminti că Raiul e locașul miresmelor, iar Sfinții sunt cele mai mari izvoare de parfum din univers. Iar casa trebuia să fie un Rai în miniatură. Sau o mică Biserică.

*

În ierarhia mea de intelectuali autosuficienți, primii sunt absolvenții de Filosofie. Pentru că ei cred că, studiind istoria filosofiei, au citit toate întrebările care se pot pune și toate răspunsurile. Iar pe locurile următoare sunt cei care au terminat Medicina sau Biologia. Care văd omul ca pe o uzină, o fabrică de energie. Iar ei îi cunosc toate mecanismele și șuruburile. Și când întâlnești oameni de felul acesta, dialogul intră foarte repede în impas.

*

Muzica mă face să gândesc, să simt, să mă trezesc. E în loc de al doilea sau al treilea energizant. Dar și să adorm în liniște.

*

Tablourile sunt formate din imagini care ies din conștiința noastră. Care reprezintă formulări interioare a ceea ce suntem sau vrem să devenim. Însă mereu rămân și aspecte tainice, mai presus de interpretarea noastră.