Sermon at the Circumcision according to the flesh of the Lord [2025]
My beloveds[1],
into Hristos the Lord „we have the redemption through His blood [ἔχομεν τὴν ἀπολύτρωσιν διὰ τοῦ αἵματος Αὐτοῦ]” [Ef. 1, 7, BYZ]. Our redemption from the slavery of the devil. And His blood began to flow for us with His circumcision at 8 days, when He received His name of Iisus [Ἰησοῦς][Lc. 2, 21, BYZ]. And the same Saint Pavlos, with whom I began the first sermon on 2025, tells us that our redemption also means „the forgiveness of [our] sins [τὴν ἄφεσιν τῶν ἁμαρτιῶν]” [Col. 1, 14, BYZ]. Because the Lord has delivered us from the slavery of demons, cleansed us from our sins, filled us with His glory and made us His own[2].
But when did the Lord do all this for us? First, He took our nature from His Mostpure Mother and deified it. And us, at our sacramental Baptism, He took us out of the slavery of demons, cleansed us of our sins, filled us with His glory and made us His own. And He made us His own, because He assumed us, first of all, all of us, in His humanity[3].
Therefore, at His conception in the womb, at His birth, at His circumcision, at His Baptism, at His Crucifixion, at His Resurrection, at His Ascension into heaven, we participate actively, liturgically and sacramentally, because we relive all these fundamental stages of our redemption from the slavery of demons. It is through all the iconomy of His redemption that we have received our salvation. And the interior sign of our salvation is that we have His glory within ourselves, because we are God’s ghostual dwellings[4].
From a liturgical point of view, we too receive our name 8 days after birth. But we receive it liturgically by introducing it in a prayer, without pain. While the Lord received it after a very painful ritual for children and bloody[5]. Therefore, the beginning of His sufferings for us began today, in this divine feast at the beginning of the year. And this in order to teach us that the salvation is painful, that it is a harsh ascesis[6].
But why must our ascesis be harsh, hard, merciless? Because the ascesis is directed against our passions, i.e. of our sinful pleasures. And we get the passions out of us through the pain of fasting, of prayer, of vigil, of constant struggle with them. For our virtues are our struggle for holiness, i.e. for human normality[7].
And we live daily our struggle for normality, i.e. our ascesis, always looking at our fundamental landmarks: at God’s Saints. Because they are our normality, they are our truth, they are our incarnate holiness. And we do not learn the true life from stars, from philosophers, from politicians, from activists, but from God’s Saints, from those who made His life their life. And when we learn from His Saints, we learn from God Himself, because we have the living consciousness that they are the true mouths of God[8].
You have to look into the man’s mouth to understand what he is saying. But the words and deeds of the Saints are an ever-speaking mouth, a theological mouth, which teaches us the true theological thought and the true theological life. Why does a fish stink from the head? Because it is the heretical and sinful thinking that stinks our whole life. For you cannot have a good, pious life, if you have a bad, heretical thinking[9].
And this is the reason why the Holy Fathers of the Church insist in their books and sermons on the true faith of the Church: because the Church’s theology is the true mind of man. To think well, you must constantly read the theology of the Church. And, learning how the Saints think, you also learn to think, feel, act, love, serve, give yourself like them. You learn by reading from the Saints, you learn by translating from the Saints, you learn by singing songs to the Saints or painting their Holy Icons. And you learn from them, if you always pray to them and allow yourself to be led by them in your life[10].
Our mind calms down and deepens within itself and thinks, if it starts to think theologically. And to think theologically it must think dogmatically, to think within the perimeter of the dogmas of the Church. A mind that thinks theologically also prays without spreading. The humble mind is the mind full of the glory of God. But the one who investigates sinfully is the one who wants to cross the dogmatic boundaries of the Church. And those who want beyond what is proper have already departed from obedience to God[11].
With the theology of the Church begins the life of the believer and it is his fulfillment. Because the theology teaches you how to live before God and how to serve Him with divine decency. And the lack of it in our lives is visible and painful, because we say foolish things and do foolish things. Heresies of any kind are foolish things. And if you don’t know the theology of the Church, you can take them of good[12].
But the heresies are things outside of the Church’s thinking and life. The relaxed and indifferent way of life has nothing to do with the life of the Church, because the Church has its way of being, living, serving, thinking. Those who stayed up all night did not think that today was Divine Liturgy, but ate, drank, and danced in indifference to the life of the Church. Because they do not live in the rhythm of the churchly life. But if you want to live churchly, then you must understand the Church’s thinking, why it does what it does, in order to be a fulfilled person[13].
On 2 and 3 january 2025, we come with the baptism to your homes, to bless and sanctify them. Because we have to enter in the new feast of the Church, namely: the Teofania of the Lord [Θεοφάνεια τοῦ Κυρίου]. And the Teofania [Θεοφάνεια] means the showing of God, His revelation to people. Because at His Baptism in Iordanis, the Lord Iisus Hristos told us that our God is triune. Because the persons of the Mostholy Trinity are the Father, the Son, and the Holy Ghost[14].
We started the new year with peace, we started it liturgically, we started it by sharing ourselves with the Lord and giving Him thanks for all His blessings poured out in our life. And our fulfillment is real, because we are with God and we rejoice with Him. Therefore, my beloveds, the new year is a year of God for us, it is a new year of ghostual growth. Everything we do, we do for the Lord, and that fulfills us. Fact for which, we glorify Him, together with His Father and His Holy Ghost, now and ever and unto the ages of ages. Amin[15]!
[1] Started at 9.32, in day of tuesday, on 24 december 2024. Cloudy sky, two degrees, wind of 8 km/h. At 3 or so in the morning, when I woke up, it was raining in peace.
[2] Iubiții mei, întru Hristos Domnul „avem răscumpărarea prin sângele Său [ἔχομεν τὴν ἀπολύτρωσιν διὰ τοῦ αἵματος Αὐτοῦ]” [Efes. 1, 7, BYZ]. Răscumpărarea noastră din robia diavolului. Și sângele Său a început să curgă pentru noi odată cu circumcizia Sa de la 8 zile, când Și-a primit numele de Iisus [Ἰησοῦς][Lc. 2, 21, BYZ]. Iar tot Sfântul Pavlos, cu care am început prima predică pe 2025, ne spune că răscumpărarea noastră înseamnă și „iertarea păcatelor [τὴν ἄφεσιν τῶν ἁμαρτιῶν]” [Col. 1, 14, BYZ] noastre. Pentru că Domnul ne-a scos din robia demonilor, ne-a curățit de păcatele noastre, ne-a umplut cu slava Lui și ne-a făcut ai Săi.
[3] Dar când a făcut Domnul pentru noi toate acestea? Mai întâi El a luat firea noastră din Preacurata Sa Maică și pe ea a îndumnezeit-o. Iar pe noi, la Botezul nostru sacramental, ne-a scos din robia demonilor, ne-a curățit de păcatele noastre, ne-a umplut de slava Sa și ne-a făcut ai Săi. Și ne-a făcut ai Săi, pentru că ne-a asumat mai întâi de toate, pe noi toți, în umanitatea Lui.
[4] De aceea, la zămislirea Lui în pântece, la nașterea Lui, la circumcizia Lui, la Botezul Lui, la Răstignirea Lui, la Învierea Lui, la Înălțarea Lui la cer, noi participăm în mod activ, liturgic și sacramental, pentru că retrăim toate aceste etape fundamentale ale răscumpărării noastre din robia demonilor. Prin toată iconomia răscumpărării Sale noi am primit mântuirea noastră. Și semnul interior al mântuirii noastre e că avem slava Lui în noi înșine, pentru că suntem locașurile cele duhovnicești ale lui Dumnezeu.
[5] To be seen: https://ro.wikipedia.org/wiki/Circumcizie.
[6] Din punct de vedere liturgic și noi ne primim numele la 8 zile după naștere. Dar îl primim liturgic prin introducerea lui într-o rugăciune, fără durere. Pe când Domnul l-a primit în urma unui ritual foarte dureros pentru copii și sângeros. De aceea, începutul suferințelor Sale celor pentru noi a început azi, în acest praznic dumnezeiesc de la începutul anului. Și aceasta pentru ca să ne învețe că mântuirea e dureroasă, că ea e o asceză aspră.
[7] Dar de ce trebuie să fie aspră, dură, nemiloasă asceza noastră? Pentru că asceza e îndreptată împotriva patimilor noastre, adică a plăcerilor noastre păcătoase. Și scoatem patimile din noi prin durerea postului, a rugăciunii, a privegherii, a luptei necontenite cu ele. Căci virtuțile noastre sunt lupta noastră pentru sfințenie, adică pentru normalitatea omului.
[8] Și noi trăim zilnic lupta noastră pentru normalitate, adică asceza noastră, privind mereu la reperele noastre fundamentale: la Sfinții lui Dumnezeu. Pentru că ei sunt normalitatea noastră, sunt adevărul nostru, sunt sfințenia noastră întrupată. Și noi nu învățăm viața adevărată de la staruri, de la filosofi, de la politicieni, de la activiști, ci de la Sfinții lui Dumnezeu, de la cei care au făcut din viața Lui viața lor. Și când învățăm de la Sfinții Lui, noi învățăm de la Însuși Dumnezeu, pentru că avem conștiința vie că ei sunt gurile cele adevărate ale lui Dumnezeu.
[9] Trebuie să te uiți în gura omului ca să înțelegi ce spune. Însă cuvintele și faptele Sfinților sunt o gură mereu vorbitoare, o gură teologică, care ne învață adevărata gândire teologică și adevărata viață teologică. De ce se împute peștele de la cap? Pentru că gândirea eretică și păcătoasă e cea care ne împute întreaga viață. Căci nu poți avea o viață bună, cuvioasă, dacă ai o gândire rea, eretică.
[10] Și acesta e motivul pentru care Sfinții Părinți ai Bisericii insistă în cărțile și predicile lor pe adevărata credință a Bisericii: pentru că teologia Bisericii e adevărata minte a omului. Ca să gândești bine trebuie să citești necontenit teologia Bisericii. Și, învățând cum gândesc Sfinții, înveți și tu să gândești, să simți, să acționezi, să iubești, să slujești, să te dărui ca ei. Înveți citind de la Sfinți, înveți traducând de la Sfinți, înveți cântându-le Sfinților cântări sau pictându-le Sfintele lor Icoane. Și înveți de la ei, dacă mereu te rogi lor și te lași condus de ei în viața ta.
[11] Mintea noastră se liniștește și se adâncește în sine și gândește, dacă începe să gândească teologic. Și ca să gândească teologic trebuie să gândească dogmatic, să gândească în perimetrul dogmelor Bisericii. O minte care gândește teologic se și roagă fără răspândire. Mintea smerită e mintea plină de slava lui Dumnezeu. Dar cea care iscodește păcătos e cea care vrea să treacă de hotarele dogmatice ale Bisericii. Și cei care vor dincolo de cele care se cuvin au ieșit deja din ascultarea de Dumnezeu.
[12] Cu teologia Bisericii începe viața omului credincios și ea este împlinirea lui. Pentru că teologia te învață cum să trăiești înaintea lui Dumnezeu și cum să Îi slujești Lui cu cuviință dumnezeiască. Iar lipsa ei în viața noastră e vizibilă și dureroasă, pentru că spunem lucruri prostești și facem lucruri prostești. Ereziile de tot felul sunt lucruri prostești. Și dacă nu cunoști teologia Bisericii le poți lua de bune.
[13] Însă ereziile sunt lucruri în afara gândirii și a vieții Bisericii. Modul relaxat de viață și indiferent nu are de-a face cu viața Bisericii, pentru că Biserica are modul ei de a fi, de a trăi, de a sluji, de a gândi. Cei care au petrecut toată noaptea nu s-au gândit că azi e Dumnezeiască Liturghie, ci au mâncat, băut și dansat în indiferență față de viața Bisericii. Pentru că nu trăiesc în ritmul vieții bisericești. Dar dacă vrei să trăiești bisericește, atunci trebuie să înțelegi gândirea Bisericii, de ce face ceea ce face, pentru ca să fii un om împlinit.
[14] Pe 2 și 3 ianuarie 2025 venim cu botezul în casele dumneavoastră, pentru ca să le binecuvântăm și să le sfințim. Pentru că trebuie să intrăm în noul praznic al Bisericii și anume: Teofania Domnului [Θεοφάνεια τοῦ Κυρίου]. Iar Teofania [Θεοφάνεια] înseamnă arătarea lui Dumnezeu, revelarea Lui oamenilor. Pentru că la Botezul Său în Iordanis, Domnul Iisus Hristos ne-a spus că Dumnezeul nostru este treimic. Pentru că persoanele Preasfintei Treimi sunt Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.
[15] Am început noul an cu pace, l-am început liturgic, l-am început împărtășindu-ne cu Domnul și aducându-I mulțumire pentru toate binefacerile Sale revărsate în viața noastră. Și împlinirea noastră e reală, pentru că suntem cu Dumnezeu și ne bucurăm împreună cu El. De aceea, iubiții mei, noul an e un an al lui Dumnezeu pentru noi, e un nou an de creștere duhovnicească. Tot ceea ce facem, facem pentru Domnul și asta ne împlinește. Fapt pentru care, pe El Îl slăvim, dimpreună cu Tatăl Său și cu Duhul Său Cel Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
