Fănuș Neagu, Dincolo de nisipuri. Povestiri, Ed. Semne, București, 2002, 388 p.
*
A 5-a povestire: Dincolo de nisipuri, e dedicată tatălui său, p. 57; seceta din 1946-1947, p. 57-58; Șușteru e fumător și fumează iederă după 4 zile fără tutun, p. 57; „o femeie aduna baligă într-o roabă ca să lipească prispa casei”, p. 58. Peretele casei. Se referă la baliga de vacă. Baliga de vacă, uscată, e folosită în loc de cărbuni. Am văzut cum se fac calupii din pământ sau cărămizile de pământ negru, dar și cărămizile din pământ roșu. Cărămizile de pământ negru se usucă la soare, pe când cele din pământ roșu se fac stivă și se ard acolo, pe loc, fiind transformate într-un cuptor în aer liber.
Albia secată a râului era „ca o omidă cenușie”, p. 58. Am văzut anul trecut, din cauza secetei, pâraie secate cu totul și râuri cu debit foarte scăzut. Când spune că „aliorul se încolăcea de căldură”, p. 58, Fănuș se referă la laptele cucului[1] sau la un animal? Tind să cred că se referă la plantă, deși folosește verbul a se încolăci de la șarpe.
În p. 58 găsesc pentru prima oară verbul a țistui[2]. Deși nu înțeleg la propriu ce înseamnă „țistuia un hârciog”, p. 56. Probabil scoate un sunet specific. Hârciogul european sau Cricetus cricetus = hamster[3]. Nu am analizat până acum zgomotele produse de către un hamster.
Au bătut clopotele Bisericii pentru că venea gârla mare, p. 59; femeile stăteau sub un oțetar[4], p. 59; vâltoarea apei, 59, cursul apei, jumătatea apei; baboiaș, 60, pește foarte mic[5]; bărbile lor erau „vinete ca magiunul de prune”, p. 61.
Ceata de 20 de călăreți pleacă să vadă de ce nu vine apa mare, p. 61; spuma de pe șoldurile cailor, p. 61-62; călăreții ajung la „o pădure de plopi [aflată] pe o limbă de pământ îngustă”, p. 62.
A 6-a povestire: Păpușa, începe în p. 63; Ene Lelea, p. 63; „la noapte o să degere și inima pământului”, p. 63; Ene a fost părăsit de soția lui, de Gia, la două luni de la Nuntă. Și l-a părăsit în timp ce el se coborâse în beci ca să scoată o cană de vin, p. 63; iar Gia a fugit la Ilie Bigu, care era gestionarul de la bodegă, p. 63.
Păpușa pe care i-a lăsat-o Gia lui Ene era îmbrăcată în veșminte de mireasă, iar din scrisoarea de adio pe care i-a lăsat-o aflăm că s-a dus la Ilie pentru că pe el îl iubea. Dar tatăl ei o bătuse ca să se mărite cu Ene, p. 63. Cu alte cuvinte, se răzbuna pe tatăl ei, dar și pe bărbatul ei, pentru a-și urma inima.
„cum dădea ziua geană”, p. 63, cum se iveau zorii zilei; „buzele spuzite de vânt”, p. 64, bășicate. Căci continuarea e aceasta: „Usturimea îi străpunse toată gura”, p. 64. Ene e dulgher, p. 64; „cerul era o zbatere de cenușă și de sare”, p. 65. Era un cer înnorat, plumburiu.
Lemnul trainic de salcâm, p. 65; agudul, p. 66, dudul[6]; „ferestrele îngroșate de ger”, p. 66; „găleata de la fântână se bălăbănea peste ghizdele”, p. 66, se lovea într-o parte și-ntr-alta peste scândurile care căptușeau fântâna; partea de sus a fântânii, de la suprafață[7].
Și povestirea se încheie cu Ene care biciuiește păpușa îmbrăcată în haine de mireasă, p. 66, ca un substitut al femeii sale.
[1] A se vedea: https://dexonline.ro/definitie/alior/definitii.
[2] Idem: https://dexonline.ro/definitie/țistui/definitii.
[3] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Hârciog_european.
[4] Se referă la arborele Rhus typhina, cf. https://dexonline.ro/definitie/oțetar. Care e cel de aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Oțetar_roșu.
[5] Cf. https://dexonline.ro/definitie/baboiaș/definitii.
[6] Cf. https://dexonline.ro/definitie/agud.
[7] Cf. https://dexonline.ro/intrare/ghizdea/23297/definitii.