Strategia multului

Avalanșa multului în viețile noastre e pentru a ascunde de noi lucrurile esențiale. De care avem realmente nevoie. Ai multe de văzut și de citit și ai sentimentul că trebuie să le vezi și să le citești pe toate. Dar nu e așa! Trebuie să citești lucrurile esențiale pentru tine. Trebuie să citești lucruri de care ai nevoie în viață și în activitatea ta. Această grabă interioară pentru a cunoaște cât mai multe, într-un timp foarte scurt, e cea care ne obosește. Ne obosește răspândirea minții. Pentru că mintea e unitară, vrea să se ocupe doar de un lucru anume și pe acela să îl facă foarte bine. Dar când noi vrem să facem mai multe lucruri în același timp, reușim să nu facem nimic, pentru că nu ne concentrăm doar asupra unui lucru anume.

Viteza unui tren e bună pentru ca să ajungi mai repede undeva, dar nu și pentru a privi pe fereastră. Vederea are nevoie de oprire asupra lucrurilor. Dacă mă grăbesc să ajung în multe locuri, nu călătoresc de fapt, ci doar mă grăbesc. Pentru a călători înseamnă a avea timp să privești, să vezi lucruri de nuanță.

Nu poți lua cu tine tot oceanul de informație, toată biblioteca lumii! Nu poți citi decât o carte, decât o pagină, decât un rând, pentru că fiecare rând trebuie înțeles. Și graba noastră după înțelegerea lumii are în spate ideea că nu știm multe, că nu știm mai nimic despre ea. Vrem să vizităm multe locuri, crezând că diversitatea ne vorbește mult mai bine decât locurile pe care le cunoaștem. Dar când ajungem să călătorim foarte mult, înțelegem că nu putem forța lucrurile. Că nu putem înțelege mai multe decât înțelegem. Și că a ne familiariza cu anumite locuri presupune a ne odihni acolo, a ne ruga acolo, a citi acolo, a crea acolo, pentru că familiarizarea cu locurile este o împăcare cu noi înșine. E o odihnire profundă a noastră.