Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [135] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VIII. Cartea a opta a Exaimeronului
Aceasta este cartea a opta a aceluiași autor
7. Dacă vrei să cunoști că El este în mijlocul Paradisului, care este Biserica, ascultă-L grăind Ucenicilor: „Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel care slujește”[1]. La fel și Ioannis a zis mulțimilor: „[în] mijlocul vostru stă [Cel] pe Care voi nu-L știți”[2]. Și „a stat întru mijloc[ul]” Ucenicilor, „a suflat asupra [lor] și le zice lor: «Luați Duh Sfânt!»”[3]. Aceasta s-a făcut fiindcă s-a zis: „Dumnezeu a stat în adunarea dumnezeilor și în mijlocul dumnezeilor El judecă”[4]. Cel ce este Mijlocitor între Dumnezeu și oameni[5] și Care a lucrat mântuirea în mijlocul pământului[6]: Acesta este Pomul Vieții[7]. Și, de vreme ce dumnezeirea Sa este necreată, Scriptura nu a zis că El S-a născut odată cu pomii, ci că El era în mijlocul Grădinii.
Și în cazul celui rău e o situație asemănătoare – și acum vorbesc despre pomul cel ucigător, în mijlocul binelui, cel „[ca] să cunoști cunoscut [cunoașterea] binelui și a răului”[8]. El are o fire diferită de natura umană a celor numiți pomi frumoși. De aceea, Scriptura zice (la cazul dativ) că și el este în mijlocul Paradisului. Și când femeia îi dă explicații șarpelui, și ea zice despre același pom că „este în mijlocul Paradisului”[9].
Despre ambii pomi se spune că sunt în mijloc – și aici zic despre Pomul Dumnezeirii și despre pomul puterii potrivnice – pentru că atât virtutea cât și răul sunt în mod egal oferite spre dorire oricui le vede. Avem puterea liberei alegeri.
Cred că Dumnezeu grăia despre acești doi pomi când i-a dat legea lui Israil și a zis: „Iată, am dat înaintea feței tale azi viața și moartea”[10]. Cei doi pomi au simbolizat și au produs viața noastră și moartea.
II. 1. „Iar râul care iese din Edem [pentru] a adăpa Paradisul”[11]… Acest râu este altul, un al doilea, nu ca cel dinainte. Cel dintâi a izvorât din pământ și a inundat întreaga față a pământului[12]. A făcut fața pământului moartă și stearpă. Unul dintre Profeți s-a rugat lui Dumnezeu cu privire la el, zicând: „Domnul va locui potopul” – adică îl va restrânge – „și șade Domnul Împărat întru veac”[13].
Însă acesta este Râul lui Dumnezeu, care curge din Edem[14]. În felul Său anume, El udă Grădina ca pe pământul Său, care aparține lui Dumnezeu. Se cade să arătăm că, îndată ce celălalt râu s-a oprit, Scriptura s-a referit la el la trecut: „izvorul urca din pământ și adăpa”[15]. Însă Scriptura zice că Acesta rămâne și udă Biserica neîncetat, de-a pururi. „Iar râul”, zice, „iese din Edem” – adică din desfătare – „[pentru] a adăpa Paradisul”[16].
[1] Lc. 22, 27.
[2] In. 1, 26.
[3] In. 20: 19, 22. Fac. 2, 7.
[4] Ps. 81, 1.
[5] Cf. I Tim. 2, 5.
[6] Cf. Ps. 73, 12.
[7] Cf. Fac. 2, 9.
[8] Fac. 2, 9.
[9] Fac. 3, 3.
[10] Deut. 30,15.
[11] Fac. 2, 10.
[12] Cf. Fac. 2, 6.
[13] Ps. 28, 10.
[14] Cf. Fac. 2, 10.
[15] Fac. 2, 6.
[16] Fac. 2, 10.