Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [136] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VIII. Cartea a opta a Exaimeronului
Aceasta este cartea a opta a aceluiași autor
2. Mai devreme, am făgăduit că nu vom nega istoria concretă a evenimentelor, în conformitate cu înțelesul literal. Și totuși, să medităm în mod curajos cum aceste râuri și locuri despre care vorbim au fost, totodată, și preînchipuiri ale lui Hristos și ale Bisericii.
Auzim pe cineva amintind acest Râu curgător și Biserica, când zice: „Alergările râului veselesc cetatea lui Dumnezeu”[1]. Râul lui Dumnezeu a izvorât din Izvorul Său părintesc și S-a lărgit cu apele neamurilor[2]. Și Profetul a vestit această bunăvestire despre neamuri atunci când a zis: Și Domnul va curge lor/ întru ei „ca râul păcii”[3]. Și Domnul Însuși zice: „din Dumnezeu am ieșit. Ieșit-am din Tatăl și am venit întru lume”[4]. Ieșit-am întru mântuirea poporului Meu, ca să-i mântui pe cei unși ai Mei[5].
Fără îndoială că Moisis descrie mai înainte dumnezeiasca ieșire din Cer a acestui dumnezeiesc Râu. El zice: „Râul iese din Edem” – adică dintr-o „desfătare” străină – „[pentru] a adăpa Paradisul”[6] prin ieșirea apei, a Duhului care purcede de la Tatăl[7]. Și când cineva primește acest Râu, multe „râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”[8].
Această povestire ne învață pe noi aceasta în mod limpede când zice că râul care iese din Edem se împarte și se înmulțește în patru brațe[9] și aduce desfătare duhovnicească Bisericii. Și David a grăit despre aceasta atunci când a zis: „îmbăta-se-vor de grăsimea casei Tale și, din pârâul desfătării Tale, Tu le vei da lor să bea. Că la Tine este izvorul vieții”[10].
3. „Iar râul care iese din Edem [pentru] a adăpa Paradisul se desparte de acolo întru patru începuturi”[11].
Profetul Moisis a grăit despre râul subpământesc al răului ca despre un „izvor”[12] și aceasta indică faptul că diavolul era cauza născătoare a răului. El nu a primit acest rău de la altcineva: el a fost izvorul și începutul păcatului. Dar Moisis a numit „râu” harul Duhului Sfânt ieșind din Tatăl ca dintr-un izvor, un „râu” diferit de cel necredincios. Iar din cele patru brațe ale lui (și aici vorbesc despre cele patru margini ale lumii locuite), udă Paradisul Bisericii celor care cred în Hristos.
[1] Ps. 45, 5.
[2] Cf. Ps. 64, 10.
[3] Is. 66, 12.
[4] In. 16, 27-28. În ebraică, a ieși și a izvorî erau foarte apropiate ca sens.
[5] Cf. Amv. 3, 13.
[6] Fac. 2, 10.
[7] Cf. In. 15, 26.
[8] In. 7, 38.
[9] Cf. Fac. 2, 10.
[10] Ps. 35, 9-10.
[11] Fac. 2, 10.
[12] Fac. 2, 6.